sâmbătă, ianuarie 30, 2010
e inchis la non-stop
oricum, daca ai timp sau chef sa citesti ce am scris, de-a lungul anilor, o sa cunosti despre mine mai multe lucruri decat ai putea cunoaste din toate discutiile sau intamplarile pe care le vom avea vreodata. il las aci, poate la un moment dat o sa fii curios si poate la un moment dat o sa ne fie de ajutor.
te ador, sa stii!
miercuri, noiembrie 18, 2009
fericirea aia din lucruri mici
eu astazi am facut o lista cu niste lucruri mici care ma fac fericita. pentru ca... m-am descoperit zambind in somn si mi-am dat seama ca mi-esti tare drag. mult mai drag decat as putea sa recunosc, pentru ca:
- tu te-ai bucurat. si crezi c-a meritat sa vii la cluju` asta.
- ti-am pus un nickname potrivit, dar asta te face cu atat mai frumos in inima mea.
- ai ochi de smarald.
- ai tinut minte melodia cu luna.
- ai baut vin, pentru o aniversare secreta.
- nu te-ai suparat pe mine cand, luata de val, te-am sarutat ca-ntr-un viol.
- si am dansat... asa frumos. asa incet. numai noi.
- si ai cantat. mi-ai dat motive multe multe sa te mai iubesc o zi in plus.
- ai povestit cu oamenii mei, ai fost om de-al meu.
- ai dormit cu mine in patul meu, pe care l-am facut subit dublu.
- mi-ai dat haina ta cand mi-a fost frig, m-ai lasat sa dorm pe pieptul tau cand am fost obosita.
- m-ai mintit ca o sa fugim in lume. ah, minciunile tale sunt asa de inspaimanator de reale!
- ti-a placut sa ma ajuti sa muncesc. mie mi-a placut sa muncesc cu tine.
- adevarat, as vrea sa ma trezesc in fiecare dimineata asa, langa tine.
"I breathe the scent of your hair
(Your emerald eyes are closed)
There's still some music in the air
(Feels like time no more flows)...
We sit, you're in my arms
(Watching the first daylight gleam)
You say "I like your warmth"
(A voice just in a dream)..."
luni, octombrie 26, 2009
sa fiu altarul vietii tale...
ea isi aprinse alta tigara si trase din tutunul infierbantat, cu pofta.
simtea adierea mortii in aerul imbacsit de fum si totusi il inspira, il adora. nicio fibra a fiintei sale nu se cutremura la gandul ca va pieri atat de curand. isi accepta sfarsitul. nu cu resemnare, nici cu nepasare, ci firesc. asa cum nu era niciodata surprinsa de faptul ca soarele rasare in fiecare dimineata, diagnosticul care prevestea o moarte prematura nu-i produsese nicio reactie.
isi continua viata, toate lucrurile isi urmau cursul.
cu o seara inainte, el o intrebase unde ar dori sa faca dragoste prima oara. intrebarea aceea ii domina de atunci gandurile. perpectiva propriei morti era neinsemnata, in comparatie cu tonul lui tandru, dar ferm, care acompaniase cuvintele.
vineri, octombrie 23, 2009
miercuri, octombrie 21, 2009
filosofu` lu` peste
pentru mine, toate lucrurile sunt clare si determinate, ca o ecuatie. stiu raspunsul tuturor intrebarilor mele.
"jocul si intelepciunea mea e iubirea!", spunea cel mai frumos pamantean odata. filosofia mea e iubirea, astfel. alte filosofii imi sunt straine, dar le iubesc si pe ele.
sâmbătă, octombrie 17, 2009
adevarul despre ratacirea mea
sa ma simt frumoasa.
sa astept (cu folos, cu certitudine... nu doar asa, fara speranta, ca acum).
sa raman muta de uimire in fiecare zi, pentru cateva momente, in fata splendorii.
sa stiu ca dumnezeu exista.
sa-mi pot oferi intreaga iubire cuiva.
miercuri, octombrie 14, 2009
si tu vei intelege, asa tarziu cum e...
nu scriu pentru aceia de departe, ce nu cunosc niciun drum inapoi.
nu scriu acelora care ma poarta deasupra luminii, pe strazi.
nu scriu despre buchete pe care ei, prea tristi si poate beti, le risipesc pentru vreo sarutare fara dor.
nu scriu pentru Nimic, el e intreg si nu mai are nevoie de poeti.
scriu pentru noi, copii ce-nvatam sa iubim.
scriu pentru tine si pentru crengile uscate, ucise de piciorul tau.
scriu pentru tine. si pentru urmele adanci din praf.
scriu ca sa stii si tu, tarziu cum e, ca noi am ras odata impreuna.
si ai trecut asa, fara sa-ti pese...
oh, ai trecut prin mine ca printr-o ruina de-a ta: usor ingandurat, usor interesat, usor amuzat.
tu ai trecut, dar inca ai ramas...
eu nu mai sunt demult, dar inca scriu... pentru tine.
marți, octombrie 13, 2009
alte statistici, doar asa
- am o nuanta superba la par. definitiva, as zice
- a inceput scoala si m-am intalnit cu colegi dragi
- am iesit in 30+, ne-am distrat, am baut si alte alea.
- mi-am cumparat niste cizme. pe langa cele 34875843763 de perechi de pantofi si sandale.
- m-am mutat la camin. culmea, dar imi place. si colegele de camera sunt de la mega in sus.
- am un iubit. si o sa ne fie bine impreuna. e frumos, mi-a dat flori si suntem prieteni buni.
- o sa am un party stas de ziua mea. detalii si invitatii in curand, pe blog.
- dorm intr-un pat supraetajat, la "etaj". i like it on top.
- sunt mai frumoasa. zic asta perfect obiectiv. :))
parti rele:
- aci la camin, desi e ok, imi provoaca mereu o senzatie de filme cu puscariasi.
- cand am iesit in 30+, am baut un pic prea mult. numa un pic mai mult.
- nu aveam loc in camera pt pc, asa ca am un laptop acum. e mai prost decat telefonul meu, ca performante. dar e acceptabil pt mess si blog.
- mi-am dat jos verigheta de pe mana. poate era timpul, dar ma simt ciudat fara ea.
- se pare ca m-am ingrasat cam mult. oamenii ma lauda, imi sta bine, dar... am nevoie de alte haine.
vineri, octombrie 09, 2009
vineri, septembrie 25, 2009
Now our history is for sale... and for that i apologize...
„era înfricoşător şi foarte erotic în acelaşi timp. era pentru prima oară când mă culcam cu un bărbat mai în vârstă.
max făcea cu mine tot ce voia. îmi dădea senzaţia că sunt o fetiţă mică şi neexperimentată. mă aşteptasem la romantism şi mângâieri tandre; nu mi-a trecut niciodată prin cap că tipul se gândeşte numai la sex.
romantismul său consta în cuvinte murdare pe care mi le şoptea la ureche, iar mângâierile tandre aveau forma unui mângâiat pe cap, după orgasm....[...]
cu timpul am aflat mai multe de la max... că avea nevoie stringentă de cineva ca mine. în naivitatea mea, n-am observat paralela cu romanele de dragoste de doi lei şi mă gândeam că între noi doi a început o poveste deosebită.
a urmat o săptămână de pauză. nu făceam altceva decât să aştept. nu eram obişnuită să fiu tratată astfel şi aveam nevoie de o explicaţie. credeam în corectitudine şi eram convinsă că, într-un fel sau altul, toate au o explicaţie rezonabilă. [...]
... foloseşte mereu aceleaşi expresii, e o chestie de obişnuinţă. o ţine aşa câteva luni, după care dispare în ceaţă. dar n-o face cu rea intenţie. e pur şi simplu din cauză că nu are altceva în cap decât sex. cum începe să se plictisească, o şterge.”
nici ea, ca şi Val, nu observase paralela aceea evidentă cu romanele ieftine. ştia bine că un bărbat ca el n-ar putea vreodată să iubească cu adevărat o adolescentă zăpăcită. putea să o dorească, pentru carnea ei încă proaspătă. putea să o prezinte amicilor drept amanta lui. putea să îşi flateze ego-ul de mascul cu ochiadele ei pline de amor. dar diferenţa până la sentimente era completată de imaginaţia ei...
ea nu-i ceruse niciodată nimic. era perfect mulţumită cu statutul ei. îi aştepta cu zâmbet larg vizitele. îi accepta apariţia răzleţ, de câteva ori pe săptămână. se simţea privilegiată; dintre toate femeile din oraş, o alesese pe ea!
era fermecată de el şi era convinsă că era cel mai bun cu putinţă. îl cunoscuse într-o seară de vară. venise la ea la serviciu şi ocupase un scaun, vorbind la telefon. ea era obosită şi moleşită de caniculă. l-a văzut intrând şi nu ştia dacă e o iluzie cauzată de căldură sau era adevărat. i-a zâmbit, aşteptând ca el să-şi termine conversaţia telefonică, iar el i-a întors zâmbetul.
apoi... totul a început să se învârtă cu o viteză nebunească în jurul ei. stătea în faţa lui, în picioare, cu mâinile la spate. nu ar putea estima cât timp a trecut... puteau fi ore sau doar secunde. când el a terminat de vorbit, era deja prea târziu: maşina infernală a atracţiei era în mişcare, cu rezervorul plin.
avea încredere în el. era de la sine înţeles, din moment ce acceptase să se culce cu el. teoria ei era că oamenii sunt în punctul maxim al vulnerabilităţii lor atunci când fac sex, de aceea e esenţial ca partenerul să fie cineva în care să aibă încredere cu viaţa lor. nu-şi putea imagina altfel lucrurile, nu înţelegea sexul întâmplător cu necunoscuţi, practicat de unii.
avea încredere în el, maximă. dar ştia că o va părăsi, mai devreme sau mai târziu. ei bine, nu se aşteptase să fie chiar aşa devreme...!
pornise în această „aventură” în termeni de calcul raţional. nu descoperise niciun potenţial dezavantaj. nu planuise niciun sentiment. se simţea bine lângă el. era de-ajuns.
dar i-a scăpat curând de sub control. nu era niciun semn care să trădeze ce se petrecea în sufletul ei, nici măcar faţă de ea însăşi. era pe deplin conştientă de iminenţa despărţirii lor şi accepta cu resemnare posibilitatea.
când i-a fost pusă în faţă cu răceală, de către cineva apropiat, necesitatea separării a dărâmat-o. s-a surprins încercând să negocieze. vroia doar să-l poată vedea, din când în când şi implora cu durere şansa aceasta. îl iubea...
el plecase, dar i-a spus că se va întoarce şi o va căuta negreşit. oare? din ziua în care a plecat trecuse deja multă vreme... el se încăpăţâna în tăcere. niciun mesaj, nici cel mai mic semn... nu vroia să creadă că acesta putea să fie finalul. nu vroia să creadă că el e un oarecare dintre paginile gri ale unei cărţi slabe, unul care joacă după toate regulile scriitorilor fără noroc.
poate că totuşi el... văzuse în ea un potenţial. poate că totuşi îi era dragă, aşa confuză şi aiurită cum era. sau poate că nu se plictisise încă de trupul ei şi vor mai rămâne amanţi câtva timp, câteva luni, poate...
era epuizată de atâtea ganduri şi ipoteze. îşi aprinse o ţigară şi o fuma stând pe spate. simţi iar lacrimi în colţul ochiului stâng. fuma şi plângea, în acelaşi timp. cineva bătu ritmic în uşa ei. nu răspunse, spera ca, oricine ar fi, să creadă că doarme. apoi bătaia se repetă şi vocea colegului de apartament şopti "lili, te caută cineva". ea se ridică, strigă iritată "vin imediat", îşi aruncă pe umerii goi capotul alb de mătase şi descuie uşa...
joi, septembrie 24, 2009
Thank you, kind sirs... You've made me what I am today: a bundle of broken nerves, a mouthful of words I'm still afraid to say.
se ridică brusc, împinsă de o forţă nevăzută. îşi căută din priviri telefonul. era pe birou, cufundat într-o tăcere călduţă. realiză că nu era, de fapt, nimic... crezuse că o sună el.
asculta cu buzele strânse, într-o tensiune plină de înfocare, cum artistul jongla cu notele şi versurile melodiei care umplea camera. erau aşa de multe lucruri pe care nu le putea înţelege... se trânti iar pe pat. îşi reluă meditaţia, scanând cu atenţie vopseaua lavabilă de deasupra ei.
ceva era în neregulă cu ea. simţea asta din ce în ce mai clar. acum suferea foarte mult. şi ştia că asta nu e normal. în definitiv, nu avea niciun motiv să sufere... se implicase în situaţie cu inima închisă şi cu ochii deschişi. dar rezultatul fusese un haos... ştia că ceva nu era în regulă cu modul ei de-a iubi.
după modelul psihanalist, căuta în trecut sămânţa problemelor emoţionale. începuse să închege un rezumat al relaţiilor importante, al bărbaţilor care i-au marcat viaţa.
prima mare dragoste... era în liceu. el era un zeu. ochii lui mari şi sinceri, de un albastru clar... părul lui răvăşit în bucle... şi mâinile lui... doamne, avea cele mai frumoase mâini pe care le-a văzut vreodată! stătea pe bancă şi îl privea nedumerită, minute de-a rândul. el zâmbea tandru şi clipea încet, povestind despre cine ştie ce... vocea lui o cutremura ca un dezastru, toate cuvintele lui erau revelaţii. el nu ştia.
nu i-a spus niciodată câtă pasiune se ascundea în spatele discuţiilor amicale. momentul lor de maximă apropiere a fost în timpul unui dans, la o petrecere, nimic mai mult, niciodată... apoi el a plecat, undeva departe, prea departe... a plâns puţin şi...
viaţa a mers înainte. la scurtă vreme... a întâlnit un altul. cel mai deştept bărbat pe care îl cunoscuse. s-au împrietenit şi hoinăreau împreună prin zăpadă, contrazicându-se în legătură cu doctrinele politice.
într-o seară, în plimbările lor au ajuns la casa celui mai bun prieten al lui. ea se aşezase pe un fotoliu şi îi urmărea povestind. nu credea în dragoste la prima vedere, dar în inima ei creştea un sentiment nou. se îndrăgostise de ei. de amândoi, da.
fiecare era minunat. de o inteligenţă ostentativă, de o frumuseţe nepământeană. păreau eroii unui basm oriental, nişte rebeli pe cale de-a schimba lumea. se completau reciproc şi abia când erau împreună îşi lepădau măştile purtate în societate, dezvăluindu-şi zâmbetele visătoare.
erau tineri, toţi trei. ea a intrat în jocul lor. făceau planuri, nopţi întregi, despre cum va arăta viaţa lor, despre cum vor revoluţiona civilizaţia, despre cum vor fi călători în ţinuturi ireale. au locuit împreună o vreme. îşi petreceau timpul într-o continuă sărbătoare. nu-şi putea aminti să fi fost vreodată mai fericită. cu siguranţă, nici nu fusese.
în final, s-a dovedit că lumea e mai puternică... i-a îndepărtat încet, dar definitiv. a rămas singură şi se simţea infirmă. era ca şi cum i-ar fi scos un organ vital. ei o iubeau, dar păstrau tăcerea şi distanţa.
undeva în ea trăia şi azi speranţa că, într-o bună zi, se vor întoarce şi totul îşi va recăpăta sensul. asta în ciuda faptului că uneori ceda şi recunoştea, spre deliciul societăţii, că iubirea ei e nefirească şi nesănătoasă.
poate era timpul să găsească un bărbat adevărat...
miercuri, septembrie 23, 2009
niste statistici. nu stiu cu ce scop le scriu aci.
- ma simt mai bine. fizic.
- programul de lucru mi-a fost modificat, am o colega noua si draguta.
- am planuri realizabile de schimbare a locuintei actuale.
- m-am ingrasat si sunt secsi.
- mi-am reparat calcu intr-o noapte mai libera si e ca nou.
- am constatat, fara dubiu, ca prietenii mei sunt mega-extra-giga bestiali.
- citesc in fiecare zi o carte faina.
- am castigat un pariu cu moly. as fi vrut sa-l castige ea, dar se pare ca eu cunosc mai bine limitele muritorilor.
parti rele:
- am o nuanta dubioasa de blond in par.
- telefonul meu isi traieste ultimele clipe de glorie. e pe moarte.
- urmele gripei prin care am trecut se resimt. tusesc urat.
- nu stiu ce-o sa fac cu atata timp liber si o sa ma plictisesc.
- hamsterul meu sufera de psihoza.
- mi-e tare greu sa accept cu seninatate faptul ca iubirea mea e primejdios de aproape de prapastia efemerului. eu, care caut eternitatea in fiecare puls al amorului... pot intelege caracterul trecator al tuturor lucrurilor, dar niciodata trecerea dragilor mei.
luni, septembrie 21, 2009
this song is for the demons... that haunted me in those loveless lonely nights...
oraşul era luminat de sărbătoare şi deosebit de animat pentru ora aceea târzie. ea blestema în gând trecătorii fără număr, care o priveau insistent. unii erau beţi, alţii doar bine dispuşi. toţi, fără excepţie, mergeau în grupuri. de-a lungul străzilor, o singura fiinţă, ea, se plimba neînsoţită, ca un pion rătăcit printre carourile tablei de şah. îi blestemă mai aprig. se întreba cu ciudă de ce oare tocmai în acea noapte de chin clujenii nu aveau somn.
întrebări nenumărate îi treceau prin minte în momentul în care o tuse seacă şi profundă îi sfâşie pieptul. durerile, înainte suportabile, au devenit deodată păianjeni veninoşi, în fiecare parte a corpului. accesul de tuse dură câteva zeci de secunde, timp în care tendoanele au suportat cu mare efort contracţiile muşchilor ce se zbăteau. cineva se opri lângă ea şi o întrebă daca se simte bine. ea, printre gemete, îi răspunse tăios "evident că nu, ce mama naibii?!"
dupa ce îşi reveni putin, băgă mâna în buzunar, căutând pachetul de ţigări. era un gest reflex, de fiecare data când viaţa o copleşea. de această dată, buzunarul era gol. "fir-ar să fie, tocmai acum mi-am găsit şi eu să renunţ la fumat!", şopti, şi apoi continuă să se târască peste trotuarul pavat.
după câteva minute începu o ploaie rece şi deasă, de toamnă. ea ghici în ploaia aceea o conspiraţie a cerului - în contextul tuturor necazurilor care se abătuseră asupră-i, ploaia îi aducea nervii la limita epuizării - şi îngână un blestem spre nori. drumul ei părea nesfârşit. mergea atât de încet, încât oricine ar fi privit-o ar fi putut crede că a ieşit din casă doar ca să savureze ploaia şi să admire orăşenii care petreceau... ah, dacă ei i-ar cunoaşte dorurile!
ar fi vrut să meargă mai repede, dar durerile o ţintuiau şi era bucuroasă cu speranţa că totuşi avea puterea de a ajunge până acasă. numea « acasă » cocina în care dormea de obicei. folosea apelativul acesta tandru pentru a atenua în vreun fel repulsia pe care o simţea fată de apartamentul vechi şi insalubru pe care îl împărţea cu doi necunoscuţi pe care-i bănuia de alcoolism, numiţi generic « locatari ».
privea în continuare masa de oameni care se deplasa în jurul ei. fără preaviz, auzi brusc o chemare cunoscută: vocea lui, care o striga cu numele acela caraghios de alint (la început un zâmbet tolerant de iritare îi acoperea chipul când îl auzea adresându-i-se... apoi s-a născut în inima ei un sentiment cald legat de numele pe care îl folosea, pentru că numai el îi spusese vreodata aşa). se întoarse rapid, căutandu-l cu privirea. apoi îşi continuă drumul. îşi aminti că el nu putea să fie acolo, nu era... visase pentru o clipă.
retina îi era inundată acum de amintiri. de amintirile lor... ale ei. despre multe minute petrecute împreună... despre cât era el de frumos... despre toate stelele care erau pe cer în prima noapte în care au ieşit împreună, şi cum le privea prin trapa maşinii în timp ce el conducea tăcut spre un loc unde nu mai fusese niciodată... apoi... şi-a amintit cum a deschis ochii şi l-a privit cu o uimire amestecată cu dragoste când el a întrebat-o « ţi-e frig ? ». doamne, acum îi era atât de frig !!!
nu putea să îşi explice de ce, dar atunci când l-a auzit, prin somn, întrebând-o dacă îi era frig, a simţit o fericire mai zguduitoare decât cel mai intens orgasm. acum, amintindu-şi sentimentul, o ploaie de lacrimi i-a întunecat genele. fără să le poată reţine, lacrimile au pornit flămânde spre obraji şi au sfârşit pe pavajul deja ud. şi după ele, altele... şi altele. plângea cu sughiţuri şi continua să meargă, fără să-şi şteargă ochii, fără să-şi ascundă suferinţa, fără să-i pese de privirile celor care treceau.
oh, protocolul acela învăţat pe când era copilă ! acela care-i interzicea să-şi dezvăluie slăbiciunile în faţa străinilor, care o obliga să păstreze relaţii de perfectă politeţe, dar de imuabilă indiferenţă faţă de oricine, inclusiv faţă de soţul ei... dacă ar fi fost văzută acum, mica ducesă, plângând cu nepăsare în centrul oraşului, de faţă cu sute de anonimi, înjosindu-se în dureri ! dumnezeule, ai milă de sufletul nostru !
un tânăr îi atinse umărul. o trezise ca dintr-un vis atingerea lui. expresia curioasă a băiatului îi provocă spaimă. el o întrebă cu un ciudat accent arab dacă păţise ceva. pentru că ea nu răspunse, el repetă întrebarea în franceză, apoi în engleză. credea că nu înţelege, însă ea nu avea putere să vorbească. tânărul continuă, în engleză, să întrebe dacă are nevoie să cheme o ambulanţă sau poliţia. privind pierdută prin el, undeva în spate, susură doar « no. i‘m fine, thank you », după care se îndepărtă de grupul lui cu răceală.
pe drumul pe care îl parcurse pânâ în cartierul unde locuia, a mai fost abordată de câteva ori. cei care o vedeau o studiau cu compasiune, unii o întrebau câte ceva. le răspundea tuturor cu aceeaşi replică „no, thanks, i`m fine.” desigur, nici nu auzise întrebările, dar prefera să evite discuţiile inutile la ora 2 noaptea, în starea în care era. aşa că le curma pornirile de solidaritate printr-un răspuns vag, într-o limbă străină.
era, în orice caz, contrariată de bunăvoinţa cetăţenilor faţă de o femeie blondă, purtând un pardesiu negru ce-i scotea şoldurile în evidenţă, şi cizme cu tocuri de 12 centimetri, care se plimba atât de târziu prin oraş, plângând în hohote. şi cu toate că unii dintre ei arătau o ingrijorare sinceră, îi privea şi-şi amintea cum, cu ani în urmă, un taximetrist bătrân se amuza urmărind un bişniţar în timp ce le bătea cu sete, pe ea şi pe prietena ei. în acea noapte, demult, îşi pierduse orice nădejde în creştinismul din om. văzuse, doar, cum acel şofer de taxi, care putea, dacă nu să le apere, măcar să cheme ajutoare, se distra de loviturile pe care fetele le primeau şi de spaima lor. nu, în mod sigur nimeni nu ajută pe altcineva fără motiv...
încercând să-şi alunge din memorie întâmplarea, se opri câteva momente şi privi în sus. citise undeva, recent, ca toţi oamenii care suferă ar trebui să privească cerul şi să vadă stelele, ca să îşi conştientizeze nimicnicia în raport cu universul. nu erau stele oricum, era înnorat.
dar ea ştia dinainte că toate problemele ei sunt doar mofturi, faţă de problemele adevărate ale altor oameni. ştia că suferinţa altora e incomparabilă şi că durerile ei sunt trecătoare, dar alţii trec prin iad şi sunt mult mai bolnavi ca ea. ştia asta, dar... faptul că ştia nu-i oprea lacrimile, nici nu-i anestezia muşchii. dorul lui era acolo, durerile groaznice din organe erau acolo, singurătatea era tot acolo... în lumea ei.
bineînţeles, singurătatea era cea mai grea. era bolnavă acum, poate nu atât de grav, dar suficient ca să plângă din cauza durerii. de fapt, era tristă pentru că el plecase, şi ea stia că atunci când va reveni nu va mai cauta adresa ei, nu-i va mai cunoaşte iubirea. oricum trecuseră deja câteva zile şi nu dăduse niciun semn. o uitase deja.
o uitase. şi era aşa de frumos... ea e aşa de singură fără el, mai singură decât oricând... şi boala asta venise fără nicio logică, fără nicio cauză, ca să-i amplifice singurătatea. în nopţile reci, când îi era rău, pernele erau pline de sânge, febra o toropea şi orice mişcare era o tortură, se gândea că putea să moară. şi era singură, nimeni n-ar fi ştiut ce păţise, nimeni nu i-ar fi simţit lipsa. nici măcar el, cel adorat.
mai ales el...
luni, septembrie 14, 2009
and the girls are falling like dominoes...
nu stiu eu multe.
nu stiu, de exemplu, cat poate costa un saab.
nu stiu sa ma las de kent.
nu stiu sa conving nemtii de la paza sa ma lase in incinta dupa ce toate biletele s-au vandut.
nu stiu sa pornesc masina decat din a treia incercare.
nu stiu cum se zice "multumesc" in ungureste.
nu stiu motivul pentru care turbinele eoliene ma bucura pana la lacrimi.
si nici cand ar fi potrivit sa il sarut nu stiu.
dar am invatat cate ceva.
am invatat ce inseamna "cazzo".
stiu ca 1530 de forinti nu sunt 10 euro.
am invatat sa ma uit dupa ruine si sa le apreciez potentialul.
stiu ca ce mananc eu e toxic.
am aflat ca uneori gandesc ca o adolescenta.
stiu cea mai buna reteta de cocktail cu cola.
stiu sa fiu un copilot destul de bun, in ciuda aparentelor.
am invatat cat de minunata e viata.
restul invat pe parcurs.
iti multumesc.
joi, septembrie 10, 2009
numai un gand
nu stiu ce anume, poate pasta ta de dinti, poate spuma de barbierit, poate parfumul... ceva contine o substanta care-mi provoaca dependenta fata de buzele tale.
marți, septembrie 08, 2009
jurnalul unei nefumatoare. damn it, cum suna!
m-am lasat de fumat. sa fumez a fost, in ultima vreme, cea mai placuta activitate din viata mea.
spuneam sus si tare ca doar doua motive m-ar determina sa renunt la tigari: sa nu mai am bani sau sa raman insarcinata. sa spunem ca am omis existenta unui al treilea motiv, epuizarea plamanilor mei, care imi impedicau cele mai mici eforturi fizice (oare sa scriu explicit ca nu mai aveam aer nici sa fac sex?)
asa ca am renuntat, sau cel putin am luat o pauza. acuma simt nevoia sa impartasesc lumii primele impresii.
1. in cursul unei vizite la medic, acesta mi-a spus ca nu trebuie sa renunt la fumat brusc, pentru ca organismul o sa reactioneze urat la lipsa de nicotina din sange, mai ales ca fumam mult spre exagerat inainte sa renunt (adica o sa fie mai rau pentru corp daca e privat subit de cantitatea necesara de nicotina, decat daca fumez ca turcu).
mi-a recomandat sa continui cu cel putin 10 tigari pe zi in primele saptamani, apoi sa reduc treptat si abia dupa vreo 2 luni sa renunt de tot.
idee care mi s-a parut cel putin amuzanta in prima faza, din moment ce absolut toata lumea e anti-fumat, doctorul sa fie cel care sa imi recomande contrariul.
cu toate astea, jocul de-a fumatul moderat nu e pentru mine, asa ca imi asum riscurile si renunt de tot.
2. pentru ca lucrez intr-un mediu in care se fumeaza, ma deruteaza putin sa simt atata fum de tigara si eu sa nu trag.
3. este greu. nu zic ca-i usor, ca as minti. e prima mea tentativa (reusita, sper), de a lasa tigarile. oamenii din jur ma descurajeaza si imi profetesc maxim o saptamana pana la recidiva.
eu nu cred in dependenta, dar totusi e mai greu decat imi inchipuiam. e dependenta de gest, cred. la job e plictisitor si pana acum trageam fum dupa fum, ca un reflex deja. eh, acuma tre sa gasesc altceva de facut in lipsa. rumeg guma, am inteles ca ajuta (tine gura ocupata). numar norii si ma uit pe tavan. si sa citesc mi-e ciudat fara kentu` din mana stanga...
4. arat foarte fragila, cred. vin prieteni la mine si imi intind pachetul lor. ma ademenesc, scumpii de ei. nu simt ca m-ar tenta, mai ales ca ei fumeaza tigari nasoale. am tras cateva fumuri dintr-un kent la doua zile dupa ultima mea tigara si am avut senzatia ca are gust rau (autosugestia e miezu`, de vointa nu duc lipsa).
5. astazi am avut simtome de sevraj. adica asa au fost diagnosticate de amorezu meu, care de fapt n-o fumat niciodata si nu cred ca are competenta de a sti cum merge sevrajul :)). cred ca au fost simple simptome de fericire, da` el nu-si da seama.
ah... nu pot sa dorm
incerc sa dorm, sa ma odihnesc pentru maine, dar ma dor ochii de nesomn si ma invart in pat (mi-e draga dormeza asta, cat e ea de nasoala, pentru ca imi amintesc mereu de tine cum te intindeai obosit si asudat langa mine, imbratisandu-ma).
am vrut sa-ti scriu mesaj, dar cred ca e nepotrivit sa te deranjez la ora asta...
stii... sunt indragostita de tine. foarte rau.
si mai stii... sunt fericita cu adevarat pe langa tine. sunt fericita cand te vad, cand ma gandesc la rasul tau si cand imi scrii cate un rand de neuitare. esti minunat, pentru mine, din orice punct de vedere!
si vrei sa stii un secret? chiar daca incerc sa fiu asa de rece si incerc sa controlez ce simt, sa nu ma las luata de val, ma doare foarte tare cand fac ceva gresit sau cand te superi, sau cand nu ma intelegi.
as vrea sa fiu oaza ta, nu o problema in plus. vreau sa iti gasesti pace in dragostea mea, nu tulburare.
sper sa ma ierti pentru seara asta. si te astept azi pe la mine, sa imi spui cele 3 dorinte. si eu sa ti le indeplinesc. si maine sa vii iar cu 3 dorinte. si tot asa... pana iti indeplinesc toate dorintele pe care le poti gandi.
stiu ca poate suna un pic stupid, dar din lista de avantaje/dezavantaje referitoare la tine, nu pot gasi niciun dezavantaj. could that be bad?
luni, septembrie 07, 2009
viata mi-e atat de aglomerata, incat n-am timp sa traiesc!
as fi vrut sincer sa-mi petrec noaptea scriindu-ti mesaje, pentru ca tu oricum nu aveai de gand sa dormi.
as fi vrut sa-mi pot lua o pauza de masa oricand mi-ar fi fost foame de tine.
as fi vrut sa te pot intalni in fiecare dimineata, sa imi incep ziua gustandu-ti buzele.
as fi vrut sa putem fugi in lume oricand ti-ai fi obtinut viza, fara sa fac ore suplimentare pentru asta.
as fi vrut... sa fiu a ta mereu, fara compromisuri si amanari.
dar... totul era simplu si monton inainte sa fii tu. nu am avut nicio dorinta si nimic de facut. mi-am programat scoala si job-ul ca si cum urmatorii mei ani vor consta numai in citit si muncit.
nu-mi trecea prin cap atunci ca vei aparea si ca voi simti nevoia sa am timp. nu credeam vreodata ca orele vor fi atat de scurte si zilele atat de dese. nu speram vreodata ca voi avea vreo preocupare mai interesanta decat dreptul penal sau munca.
nu stiu cum sa imi fac timp pentru toate. da-mi o idee!
e atat de greu sa fiu om mare...
vineri, septembrie 04, 2009
luni, august 31, 2009
feel no shame, human... you are not alone in your defeat!
cu fum in plamani... aducand mii de jertfe de ardere pe altarul Afroditei.
cu vocea stinsa... cantand in fiecare zi ode de preamarire pentru sagetile otravite ale lui Cupidon.
cu palmele ranite... strangand de-atatea ori cu pumnii pamantul pe care El a calcat, spre a-l saruta.
cu ochii obositi... plangand, tarziu in noapte, de fericire sfasietoare.
ma dor aceste rani uneori si, ca orice inima slaba, comit blasfemii injurandu-mi zeii pentru ca mi L-au adus in cale... atunci cand El uita sa vina.
dar... cand ii simt privirea inecandu-se in ochii mei... cand imi atinge mana cu degetele, ca din intamplare... cant. ard ofrande. plang de drag. rascolesc cu unghiile tarana de sub talpile Lui. si ma aplec iar, in genunchii goi, pe marmura rece din fata altarului.
sâmbătă, august 29, 2009
if you miss me, mister, why do you keep leaving?!
o sa-mi fie dor de tine... foarte dor. de altfel, ca in fiecare dintre orele in care lipsesti (pe care ti le cronomentrez cu sfintenie si la un moment dat o sa-ti platesti absenta... scump... o sa imi fii dator cu atatea sarutari, incat n-o sa mai poti pleca de la mine cateva zile).
de fapt, deja mi-e dor de tine. mi-a fost dor inca din momentul in care ai facut al doilea pas in fata portii, plecand senin. daca iti amintesti din intamplare de mine zilele astea, mai da-mi un semn, mai scrie un cuvant, orice iti trece prin cap. (just in case, sunt oana aia blonda si "porno" de la andromeda, aia cu multi cercei, cu stil de frantuzoaica :P).
hmmm... asta ar fi trebuit sa fie mail. dar inainte sa dau send m-am razgandit si l-am facut postare de blog... las` ca trece...!
dar stii ceva...? mi-esti mai drag decat ar fi legal.
esti mai frumos decat ar fi moral.
ma simt mai fericita decat ar fi sanatos.
joi, august 27, 2009
mic tratat eretic de antropologie culturala (versiunea scurta)
...si dumnezeu a facut cerul si pamantul... apoi a facut doi oameni. si apoi oamenii astia au avut urmasi si au umplut toate meleagurile.
primii oameni nu cunosteau monogamia. primii oameni erau organizati in sisteme matriarhale (big happy family). mai tarziu au avut sistem de harem, iubirea impartindu-se oarecum proportional intre membrii clanului (poligamia - apanaj al societatilor pagane? cate femei aveau fiecare dintre parintii vechiului testament?!).
a aparut intr-un final o gasca de oportunisti, acestia instituind drept norma convietuirea femeie-barbat, din ratiuni financiare in special (desi curtezanele erau acceptate in toate comunitatile ca un dat social, statutul tertilor a suferit diminuari considerabile de-a lungul istoriei).
inlantuiti de lege, muritorii nu isi puteau exprima capacitatea deplina a sentimentelor, pentru ca o singura persoana e intotdeauna insuficienta pentru a acoperi nevoia noastra de a oferi dragoste. drept urmare, au fost inventati zeii. zeci de divinitati, intelegatoare si antropomorfe, dispuse sa fie adorate fara limite.
multa vreme, panteonul a fost indestulator pentru inimile poporului. asta pana cand o alta hoarda de oportunisti au decis ca e nevoie de un singur zeu. drept dovada ca totusi suntem apti de iubire infinita si rasfranta asupra mai multor entitati, au fost creati sfintii. pana in secolul 21, ne inchinam lor, ii iubim si veneram.
exceptii de la tiparul prezentat? ei bine, "ereticii". care nu au nevoie sa-si mascheze iubirea stand in genunchi in fata icoanelor. care nu au nevoie sa refuleze daruindu-se fiintelor incognoscibile si inteleg sensul expresiei "prin iubire traieste dumnezeu in om".
acesti (ne)fericiti nu accepta legile impuse de o istorie frustrata si cauta inaltarea in spiritul semenilor. ei isi iubesc nemarginit aproapele, stiind ca astfel isi onoreaza creatorul. ei isi accepta natura sufletului si realizeaza ca a iubi un om e egoism, a iubi mai multi e dumnezeire.
cat de jos suntem daca ajungem sa credem ca acela care ucide alti oameni in numele credintei sale e mai bun decat acela care isi daruieste averea, ratiunea, trupul si simtirea nevoiasilor care ii indica cerul, indiferent de numarul lor?!?
poezie despre "what the fuck" (arta moderna sau asa ceva)
keep asking to myself: what the fuck????
never been like this before, but in the end, it`s all about "what the fuck".
i need him to hear what i say, but he`s just wondering: what the fuck...?
one of these days my heart will peacefully crash. and all of them will cry like babies "what the fuck???????????"
p.s. numarul de inmatriculare a lui gabi (81 wtf) imi da inspiratie. pentru arta din asta moderna, cu rima gen hip-hop de slaba calitate. pentru nervi varsati pe biata tastatura. acesta nu e un post pentru a fi luat in considerare. ok?
luni, august 24, 2009
ceva ce as vrea sa-ti spun, dar mai bine iti scriu
sunt multe lucruri pe care as vrea sa ti le spun, dar ceva ma opreste...
sunt atatea pe care as vrea sa le cunosti, dar poate nu esti interesat...
sau poate tacerea e totusi cel mai bun raspuns...
sunt sentimente paradoxale care ma incearca... ganduri triste... dorinte inexplicabile...
cateodata ma cuprinde un dor devastator... imbratisez pernele pe care zilele trecute ti-ai odihnit crestetul si sper sa mai gasesc vreo urma din mirosul tau, adulmec cu sete tesaturile care ti-au atins trupul ud.
imi e mintea plina de trairi contradictorii... ma privesc in oglinda si ma simt frumoasa pentru ca tu mi-ai mangaiat pielea.
ma revolt cu fiecare muschi atunci cand tu te joci cu mine, cand imi iei in ras slabiciunea fata de prezenta ta, cand imi pui la indoiala sinceritatea constatarilor (nu sunt complimente, sunt doar constatari).
te privesc atunci cand esti distant si preocupat si... poate as vrea sa stiu ce ganduri iti intuneca zambetul. e pana la urma mai bine ca nu stiu ce gandesti. ar fi mai dureros.
ca sa recunosc, nici eu nu stiu prea bine ce astept.
nici eu nu inteleg in totalitate de ce tremur, ce simt si de ce plang uneori.
nici eu nu pricep ce-i cu mine, cum se poate sa te doresc asa de mult si sa-mi lipsesti asa de amar.
dar un lucru stiu sigur: am trecut demult de limitele pe care mi le-am impus initial, in legatura cu tine. am depasit deja granitele luciditatii... imi place la nebunie, dar ma tem asa de tare!...
sâmbătă, august 22, 2009
vineri, august 21, 2009
nu prea...
"un ardelean in tren. vine controloru si-l intreaba daca are bilet. el zice:
-nu prea...
-cum adica nu prea?
-adica am avut, dar l-am pierdut!"
de fiecare data cand cineva ma intreaba de verigheta de pe deget, imi amintesc de poanta de mai sus si primul impuls e sa-i spun "nu prea..."
eh, am ajuns sa rad la bancuri seci. mi-am dezvoltat simtul umorului! :D
miercuri, august 19, 2009
niste blabla-uri
bla-bla si bla-bla...
inca un pic de bla-bla...
iar bla-bla... etc.
p.s. ti-am spus recent ca esti minunat?!
marți, august 18, 2009
vraji. de dragoste si de moarte.
fara mine!
nici apa sa nu te racoreasca
fara mine!
nici somnul sa nu te-odihneasca
fara mine!
nici mancarea sa nu te hraneasca
fara mine! etc"
asa incepe descantecul unui ritual dintr-o vraja de dragoste (mai veche decat limba romana).
vrajitoarele stiu ca orice vraja nelegitima se va intoarce impotriva lor, multiplicat.
crezi ca asta le opreste din a forta destinul?!
crezi ca ele nu cauta cu speranta in piept?
crezi ca nu asteapta cu lacrimi in ochi?
crezi ca nu viseaza, dureros de constiente ca nu-i nimic mai mult decat un vis?
tu... avand posibilitatea (credinta, mai mult) de a schimba ceva din mersul lucrurilor, dupa propria vointa, nu ai utiliza aceasta posibilitate? nu ai folosi orice metoda, oricat de riscanta, pentru a-l face al tau, fie si pentru cateva ore? daca raspunzi ca nu, te minti singur/a. sau n-ai iubit niciodata...
vineri, august 14, 2009
o constatare. un rezumat.
ieri a fost, oficial, cea mai grea zi din viata mea, ever.
astazi a inceput, oficial, o noua zi. astazi vom uita (sau cel putin vom incerca sa uitam) tot ce a trecut deja, mai ales despre ieri.
rezumat: pentru a mia oara, poate, sustin ca lumea asta nu-i cea mai buna cu putinta.
vreau sa treaca timpul. sa cresc si eu. sa invat sa fiu mare. sa gasesc antidotul sentimentelor.
my master, i need your help... teach your pet your way to hate mortals! i beg you!.
luni, august 10, 2009
sentimente, fara resentimente
ma simt fericita. e ciudat, avand in vedere prin ce tocmai am trecut. poate e o fericire fortata, ca sa compensez pierderile. sau poate e o fericire reala, venita de dincolo de situatiile evidente pentru orice trecator.
am prostul obicei sa ma las incantata de lucruri foarte mici, minuscule de-a dreptul (fara conotatii). zic prost obicei, pentru ca are si un revers: in egala masura nefericirea mi-e provocata de gesturi sau intamplari absolut nesemnificative pentru altcineva (de exemplu, de fiecare data cand pleaca, in mod natural, iar eu nu stiu niciodata daca se va mai intoarce).
descopar o lume nemaipomenita, dar inspaimantatoare la culme. ma tem si ma atrage in acelasi timp. ma cuprind senzatii (n-o sa le spun "sentimente") pe a caror existenta am pus-o sub semnul intrebarii de mii de ori inainte. ma toropesc doruri mai profunde decat ar fi potrivit.
semnificatia expresiei "a trai fiecare clipa ca si cum ar fi ultima" mi s-a revelat intr-o maniera neasteptata. savurez si admir totul, cu setea celui ratacit printr-un pustiu fara margini. si daca asta inseamna ratacire, n-as vrea sa imi regasesc calea... daca asta inseamna pacat, o sa-mi accept damnarea cu zambetul pe buze!
sunt fericita. de confirmari si aprobari nu am nevoie acum. nu mai am nevoie... traiesc ce e, iubesc cum e. cand nu va mai fi, cand va decide sa nu fie, ii voi multumi pentru tot ce mi-a aratat, pentru tot ce m-a invatat si pentru fiecare minut in care mi-a atins pielea si i-am gustat buzele. pentru ca mi-a demonstrat, cu atat de putin (incat nici nu are habar), ca oamenii sunt o ingramadire ce merita iubita, ca lumea e un loc nepretuit si... bmw poate fi o masina faina.
vineri, august 07, 2009
dilema zilei:
ipoteza e urmatoarea: tu esti io (aia de s-a fript cu supa si acuma sufla in iaurt). tu tre sa nu stai singur/a, ca asa se cere. tu ai la dispozitie "oportunitatile" de mai jos. tu - adica io - ce vei alege? pricepi ipoteza? daca da, voteaza aci!
p.s. am o vaga senzatie ca m-am dilit. daca mai observa cineva asta, il rog frumos sa ma anunte si pe mine ca-i grav. macar sa pot cere ajutor de specialitate inainte sa devina nemaipomenit de rau :))
UPDATE: voi oamenii sunteti plini de haz. pe bune amu. voturile voastre ma... socheaza. interesanta perspectiva asta cu "raul pe care il cunosti deja"... sau sa fie doar faptul ca varianta e inadmisibila din principiu si tot ce tinde spre imposibil e mai interesant?!
pana la urma, un drag prieten, un lup curajos, e mereu alaturi de mine cand am nevoie de un ghid (si acum, in perioada asta, chiar am nevoie de o orientare). pentru asta ii multumesc aci, in public.
cat despre poll... o sa va luminez in scurt timp care e semnificatia si importanta lui. deocamdata mai exprimati-va parerea, fara rusine.
intre noi fie vorba, decizia mea in viata reala a fost deja luata si nah... merg pe principiul ca nu se poate dragoste cu forta (e viol, ca sa citez un mare om). mai multe detalii intr-un post viitor.
joi, august 06, 2009
ceva frumos, pentru destindere
`neata popor!
e cea mai touching fraza pe care am auzit-o in ultima vreme si ma binedispune mereu cand imi amintesc despre asta. acesta e motivul pentru care incep proaspata mea viata cu un titlu aparent prostesc.
am sters vechiul blog din diferite considerente. irelevante, acum.
dar... cum n-am murit, singura varianta alternativa ce mi-a ramas disponibila e sa devin mai puternica. si sunt gata sa musc din nou din destin ca dintr-o nectarina zemoasa si parfumata. ca-s puternica!
mi-e greu sa scriu, imposibil. cartea mi-a ramas pe la pagina 152 de cateva luni bune. dar voi incerca... i`ll do my best.
voi, care ati mai zabovit p-aci, prin preajma mea, sunteti bineveniti sa ma cititi si apoi sa ma injurati, apreciati sau ignorati, dupa cum credeti de cuviinta.
vineri, iulie 10, 2009
un la revedere placut
va ramane blogul de poze . intr-o buna zi, care sper sa vina cat mai curand, o sa iau viata in piept si o sa incep alt blog. mai matur, mai true, mai putin dureros. capitolul asta e incheiat deocamdata.
ne vedem p-aci, pe undeva...
sâmbătă, iulie 04, 2009
va scriu pentru ca nu mai scriu
zilele acestea ma coplesesc. nu numai ca nu pot scrie, dar nu ma pot apropia deloc de calculator si nu pot face nimic. incerc, mai presus de puterile mele, sa-mi umplu viata cu activitati ca sa nu innebunesc de-a binelea.
se darama totul si eu sunt singura si mi-e greu sa raman in picioare printre ruine. un singur dumnezeu cunosc si numai in fata lui ma pun in genunchi!
revin. poate...
joi, iunie 25, 2009
3...2...1... razi acum!
luni, iunie 15, 2009
tell me where do we draw the line
mai multe nu pot spune.
mai multe nu pot scrie.
we are all loveless.
ne mintim frumos (uite ca va acord dreptatea, sunteti multumite?)... ne mintim ca exista iubire.
si nu exista.
avem statistici care ne spun clar ca iubirea e un fenomen social.
noi punem vina pe factorul de eroare, pe factorul alfa, nu-s asa de bune statisticile, zicem...
pentru ca avem filme care ne invata ca iubirea sare pe noi ca un leopard infometat si ne aduce extazul.
pentru ca avem basme care ne invata ca bunicii nostrii, care stiu totul, care sunt intelepti, au crezut de mii de ani in iubiri.
si noi atunci credem.
ca suntem naivi.
credem. fara sa cercetam.
si apoi... ramanem asa.
ne ramane dorinta explicita de a fugi in lume, dar stim ca acolo nu va fi diferit.
stim ca si in lume vom iubi vreun trecator si vom crede din nou.
ne ramane dorinta de a muri, dar stim ca ne vom naste din nou, si scapare nu e, iar vom iubi, mai devreme sau mai tarziu.
ne ramane speranta ca se va inventa intr-un moment antidotul sentimentelor, dar stim ca omenirea e prea ipocrita ca sa doreasca un asemenea antidot.
si apoi... plangem incet.
sau ne inghitim lacrimile.
dar plangem oricum...
ca iubire nu exista.
stim asta in sufletul nostru si plangem amar.
iluziile sunt bune, totusi. pentru ca ne dau impresia ca poate de data asta, vom sparge in bucati legile universului si iubirea va merita traita.
mai speram un pic, inainte de a ne inghiti cu totul disperarea...
joi, iunie 04, 2009
nu sunt o curva!
nimic nu ma doare mai tare, nimic nu ma raneste asa... ca vorbele voastre pacatoase!
chiar daca sunteti atat de neinsemnati in lumea mea... vorbele vostre ma murdaresc si imi intuneca iubirea. ma acuzati de infidelitate, dar a iubi nu este sinonim cu a fute decat in lumea voastra de organe putrede! si va urasc atunci cand imi intunecati iubirea cu trupurile voastre pline de noroi si putoare!
trupurile voastre... va dau sens si inteles. va inchinati lor, le hraniti cu aur si lumina... le hraniti cu dovezi de dragoste... si apoi eliminati totul intr-un vas de toaleta!
dormiti putin, ca sa va impliniti poftele scarbavnice, in loc sa visati si sa traiti in spirit!
sunteti asa de marunti, dragilor! sunteti praf. intelegi putin si judecati mult. cititi putin si vorbiti exagerat. nu stiti sa scrieti, dar stiti sa acuzati. nu vedeti barna din ochiul vostru, in timp ce ghiciti paie in ochii inlacrimati ai altora.
o sa va propun ceva corect: judecati-va pe voi insiva! fiti calaii vostri si incercati sa depistati propriile greseli:
judeca-ti femeia, care te barfeste ca esti impotent!
judeca-ti mama, care te-a facut din aviditate de contact sexual si pe care Decretul a impiedicat-o sa te avorteze!
judeca-ti fiica, pe care ai nascut-o, si care pana la 16 ani a avut 20 de amanti!
sau si mai bine... judeca-te pe tine! tu, individul care stii ce-i iubirea.
cel care plateste prostituate.
cea care se intalneste in fiecare zi cu alt barbat, pentru a "experimenta" amorul.
tu, care te-ai casatorit ca sa traiesti in huzur.
care ti-ai inselat de zeci de ori partenerul si apoi ai plans cand te-a parasit.
tu, care minti si te ascunzi de marea ta iubire.
tu, care zambesti numai in fata unui portofel.
individul care nu discrimineaza pe nimeni, alege orice cand e vorba de sex.
tu, care imi propui partide de sex salbatic stiind ca sunt maritata, dar imi spui curva (de ciuda refuzului brutal) pentru ca scriu despre dragostea mea pentru prieteni.
un individ care ma priveste de sus pentru ca am par roz si lui nu-i e rusine sa iasa pe strada cu dintii cariati si negri.
tu, ocupat cu rezolvarea problemelor mele sentimentale, in timp ce viata ta e in abis.
tu, cea care se culca cu fiecare tip care-i plateste o cafea, dar spera sa o ia cineva de nevasta...
tu... de ce ma judeci pe mine, ingratule?
luni, iunie 01, 2009
miercuri, mai 27, 2009
multumesc, Oricum!
poate e sesiunea de vina (e musai sa-mi gasesc alta ocupatie, cand am de invatat).
poate e vara de vina (noptile acestea calde au desteptat in mine trairi de mult pierdute).
poate am intalnit un om nou. mai nou ca niciodata. care imi povesteste minuni. care ma face sa cred. si el ma inspira la creatie.
poate mi-e prea dor de oamenii vechi. de dragii mei, care pastreaza tacerea fara remuscari. ii chem, ii cert si-i alung iar. asa sunt eu... asa sunt ei...
poate m-am saturat de soare. si vreau intuneric. il gasesc mereu in mintea mea. e racoritor.
poate singurul lucru pe care il vreau acum e ce vrei si tu: sa stam in pat, lipiti unul de celalalt, si sa povestim. poate simt nevoia sa multumesc cerului ca te-am intalnit si sunt revoltata ca mi-am pierdut atatia ani din viata fara sa stiu ca existi.
poate... sunt o mie de motive pentru mine. dar te iubesc. asta mi-e clar. vom scrie cartea noastra impreuna: eu despre tine, tu despre mine. si n-o sa ma pierzi in lumea de-afara, promit, niciodata! raman neschimbata...
marți, mai 26, 2009
un alt profet in piata mare!
iubiri nebune nu ne vor înceţosa raţiunea.
vom privi trupurile în ochi, cu inimi curate, netulburate de doruri amare, neatinse de patimi ruşinoase.
vom fi liniştiţi, dar niciodată fericiţi! ne vom ridica pleoapele dimineaţa fără să tânjim după vise apuse. nu vom tresări cu toate organele auzind paşi cunoscuţi. nu vom privi sticla ferestrei ore în şir, aşteptând un chip ce nu mai răsare.
vom fi cuminţi, dar niciodată împliniţi! vom cunoaşte bogăţie şi muncă plină de voioşie. o să conducem vehicule scumpe, nu vom pluti decorporalizaţi.
vom petrece timid, nu dezlănţuit. vom bea cu măsură şi nu vom închina pahare.
o sa mutăm munţii, dar nu-i vom mai aduce în genunchi. vom moşteni pământul, dar ne vom lipsi de cer... fără iubire.
joi, mai 21, 2009
inspiratia mea
de cate zane ai nevoie ca sa plutesti?
daca ai avea totul... chiar totul... ai mai avea nevoie de ceva in plus?!
daca ai iubi asa ca mine... ai crede ca superstitiile sunt doar povesti fara fundamente?
dar daca... nu ar fi nimeni, nicio muza, niciun cer... ai gasi creatie in tine insuti?
oameni suntem... singuratatea ne este inveninata de icoane ruginite, de fantome care au plecat demult dar totusi sunt prezente... dorurile ne sunt umbrite de vise daramate... oameni suntem!
hi there. my name is syn. sunt visul lui cu par roz, zeita uitata intr-un colt de mitologie, boolina fara noroc, straineza oaie roz, copil cu flacari in ochi, hamster mic, zana prafuita. nimic. oricum.
marți, mai 19, 2009
tu ce-ai fi fost?
Daca eram o luna, as fi fost...mai.
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost... marti.
Daca eram o parte a zilei, as fi fost... noapte.
Daca eram un animal marin, as fi fost... o stea de mare.
Daca eram o directie, as fi fost... nordul.
Daca eram o virtute, as fi fost... ambitia.
Daca eram o personalitate istorica, as fi fost... Napoleon.
Daca eram o planeta, as fi fost... Marte.
Daca eram un lichid, as fi fost... vin.
Daca eram o piatra, as fi fost... un diamant neslefuit.
Daca eram o pasare, as fi fost... un porumbel.
Daca eram o planta, as fi fost... un crin imperial.
Daca eram un tip de vreme, as fi fost... thunder-storm all the way :)).
Daca eram un instrument muzical, as fi fost... o vioara.
Daca eram o emotie, as fi fost... extazul.
Daca eram un sunet, as fi fost... turatia unui motor un V.
Daca eram un element, as fi fost... focul.
Daca eram un cantec, as fi fost... Dark Lunacy - Dolls.
Daca eram un film, as fi fost... V for Vendetta.
Daca eram un serial, as fi fost... Charmed sau Nip/Tuck.
Daca eram o carte, as fi fost... Brida lui Coehlo.
Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost... Yuki din Vampire Knight.
Daca eram un fel de mancare, as fi fost... pizza diavola.
Daca eram un oras, as fi fost... Baia Mare.
Daca eram un gust, as fi fost... acru.
Daca eram o aroma, as fi fost... cafea.
Daca eram o culoare, as fi fost... rosu ca sangele.
Daca eram un material, as fi fost... organza.
Daca eram un cuvant, as fi fost... cred.
Daca eram o parte a corpului, as fi fost... gene.
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost... limba scoasa :P.
Daca eram o materie de scoala, as fi fost... biologie.
Daca era un personaj de desene animate,as fi fost... deedee.
Daca eram o forma, as fi fost... o sfera.
Daca eram un numar as fi fost... 8.
Daca eram un mijloc de transport, as fi fost... un zzr 1400 yupiiii.
Daca eram o haina, as fi fost... un tricou lung si stramt.
dau mai departe lui moly, eris si cui vrea.
joi, mai 07, 2009
atipic... despre windows si bunici
1. arta de a instala un windows.
prin definitie, windows este un sistem de operare bun de aruncat pe geam (cateodata cred ca de la asta ii vine denumirea de windows). deci crapa fara motiv, cand ai mai mare nevoie de el, se taraste incet si iti scoate peri albi inainte de vreme... drept urmare, trebuie reinstalat relativ des (ok, sunt unii care il reinstaleaza in fiecare saptamana, just in case :)) nici chiar asa des nu e nevoie).
cand eram kinder, aveam numarul de tel al unui nene de la un service. daca imi crapa calcu, sunam omu`, el venea si rezolva. de cand am inceput sa invat si eu una-alta, am descoperit ca e o porcarie sa lasi pe altul sa faca ce poti face chiar tu.
asa ca mi-am luat inima in dinti si am incercat sa-l instalez eu insami. si minune! windows (mai ales 2000, xp si astea noi) nu cere sa ai doctoratul in astrofizica pentru a-l opera. e facut in asa fel incat orice noob sa se descurce cu el.
acestea fiind zise, sa-mi explice cineva un motiv pentru care munca epopeica de instalare ii depaseste pe unii in asa masura incat merg mereu la service! ca eu cu mintiuca mea pur si simplu nu pricep fenomenul...
2. imi plac bunicii. hoho, nu sariti cu presupunerile! :)) oricine ma cunoaste stie ca sunt un pic pedofila, mereu mi-am ales iubiti cu cativa ani mai mici ca mine. dar imi plac bunicii ca oameni. cred ca e necesar sa ne cunoastem, pe cat posibil, bunicii. citeam azi cursul de psihologia dezvoltarii, capitolul despre batrani, si mi s-a facut dor de bunica mea.
a fost strabunica, de fapt. a locuit cu noi pana cand am avut 14 ani. era un pic vrajitoare si ma invata de toate. ne povestea atatea obiceiuri, legende, balade, intamplari vechi... cred ca ea a fost cea care mi-a insuflat credinta in supranatural. ea m-a invatat despre zane si despre strigoi, solomanari, sirene, ursitoare si dumnezeu. le credea cu toata fiinta si considera blasfemie a sustine ca nu sunt reale. acum nimeni nu mai stie aproape nimic din acele credinte.
pe vremuri mi-am propus sa scriu toate povestile pe care mi le spunea. dar mereu imi gaseam altceva de facut, mereu ma gandeam ca am timp sa le notez. apoi a imbatranit si isi amintea din ce in ce mai putine, pana s-a dus de tot. chiar si acum simt ca am pierdut o comoara de cunostinte si adevar prin delasarea mea.
in secolul 21 sunt prea putini aceia care cred in altceva decat ce pot percepe prin cele 5 simturi. dar ei nici macar nu stiu cate pierd atfel... eu sunt foarte norocoasa pentru ca am avut o bunica vrajitoare care m-a invatat sa privesc lumea cu al treilea ochi.
sâmbătă, mai 02, 2009
it means "silence"... your name.
as fi vrut sa insemne altceva. care sa nu-ti imprime o atitudine atat de ostila.
as fi vrut sa nu crezi in demonul care te-am amenintat. sa crezi in binele pe care l-am invatat deodata, nascut dintre palmele noastre lipite.
niciodata un demon nu m-a ranit asa, pentru ca niciun alt demon, oricat de puternic, nu te putea rani pe tine... acum sunt pierduta intre lupta infernala cu acesta si nevoia de a te vedea.
am motive intemeiate sa cred ca tu nu intelegi si ca ma judeci. asa fac toti, ma judeca... din ce scriu, din ce spun, fiecare isi extrage propriile intelesuri si pacate, dar niciunul nu poate intelege cu adevarat.
de aceea, iti voi transmite, odata pentru totdeauna, adevarul meu. deschide ochii spre mine si, daca nu poti trece peste prejudecatile anterioare si sa te eliberezi de ganduri dusmanoase, macar imagineaza-ti ceea ce-ti voi spune.
stii ca oamenii judeca pe oricine dupa propria valoare. niciunul dintre noi nu avem cunostintele necesare ca sa incadram un alt muritor in limite mai vaste decat a propriului caracter.
de ce stau la ora asta (aproape 4 dimineata), obosita si tremurand, ca sa explic inexplicabilul? pentru ca am ajuns la granita oricarei asteptari. pentru ca nu mai am putere nici macar sa ma tarasc, desi as vrea sa pot urla asa cum simt, incat sa cutremur pamantul.
am acceptat prea mult sa fiu nedreptatita si batjocorita. de dragul oricui. de dragul inimii lor predispuse la infarct daca sunt contrazisi.
am pierdut tot ce am avut. am pierdut posibilitatea sa va vad pe voi razand impreuna, fara griji. egoismul lor mi-a daramat toata fericirea reala, pe care o experimentam pentru prima oara.
si tu... ah, tu! esti parte din jocul lor. ii accepti si li te supui. dar ei nu au dreptul sa ne dicteze, niciunuia dintre noi, deciziile. ei sunt zei auto-proclamati si puterea lor e nemarginita doar datorita voua, celor care ii slujiti fara cuvinte.
e adevarat ca te iubesc... crucificati-ma pentru asta! linsati-ma si rupeti-ma in bucati! iubirea nu e intotdeauna contact erotic. iubirea nu inseamna intotdeauna secretii imprastiate prin asternuturi. aici gresesc ei. poate si tu gresesti la fel.
iubirea mea cere doar prezenta ta, nu in mod necesar fizica. ma multumesc cu o prezenta virtuala, sau spirituala, cum poti mai bine.
iubirea mea iti cere doar niste povesti silabisite la interval de cateva luni pentru a fi implinita. nu am nevoie de atingeri sau afecte. imi e de ajuns si multumitor sa-mi vorbesti ca unei prietene, sa-mi spui orice, sa-mi dai un semn de neuitare.
si daca, dupa perioade de cativa ani de lipsa, te induri sa-mi cuprinzi mainile cu ale tale, nici raiul insusi nu poate fi mai minunat de atata.
e tot ce-ti cer. daca este prea mult, iarta-mi necugetarea... dar stii ca nu iti spun niciodata cand ma aflu in fata ta nimic legat de sufletul meu nelegiuit. stii ca doar atunci cand ma intrebi tu raspund cu ezitare. si as avea atatea sa iti spun despre tine!... dar ma rezum mereu la ce nu-ti va provoca neplaceri si ganduri de culpabilitate.
da, e adevarat ca te iubesc. si e adevarat ca astept in fiecare zi sa iti amintesti de prezenta mea pe lume si sa imi scrii macar o litera.
atat. azi nu mai pot.
vineri, mai 01, 2009
leapsa enshpemii
1)Ia cartea cea mai aproape de tine,deschide la pagina 18, si găseşte rândul 4:
"...liberi, mai plini de vise si de sperante, de efervescenta spirituala. insetata de..."
2) Intide-ti braţul stâng pe spate cât de mult poţi. Ce atingi?
nimic.
3) Care a fost ultima emisiune pe care ai văzut-o la TV?
hmmm... nu-mi amintesc. cred ca la ceva desene m-am uitat ultima oara, acuma cateva luni
4) Fără să te uiţi la ceas, spune ce oră este?
18.20
5) Acum uită-te la ceas, ce oră e?
18.16
6) Când ai făcut ultimul pas afara? Ce făceai?
cand m-am trezit. am iesit pe terasa sa respir aer fain.
7) Înainte să incepi chestionarul acesta, ce ai făcut?
mancam iaurt
8) Ce porţi acum?
camasa de noapte din matase alba, si slapii lui cata
9) Ai visat noaptea trecută?
da. o gramada.
10) Când ai râs ultima dată?
azi dimineata la 3 cand am venit de la club cu monica.
11) Ce e pe pereţii camerei în care te afli?
pai... 3 intrerupatoare. atat.
12) Care e ultimul film pe care l-ai văzut?
autumn in new york
13) Dacă ai deveni multi-milionar peste noapte ce ai face banii?
as imparti prietenilor, ca sa poata trai toata viata fara sa faca altceva decat gaming. as incepe niste proiecte de cercetare. as face 3 copii. as invata sa motoresc cu ceva profesionisti. mi-as deschide un adapost de animale. si cam atat.
14) La ce te gândeşti acum?
la leapsa asta si la milioane de euro din intrebarea precedenta
15) Dacă ţi-ai putea pune o dorinţă, şi ştii că se va îndeplini care ar fi aceea?
e prea personala ca sa o scriu aci.
16) Imaginează-ţi că primul tău copil este o fată, cum ai vrea să o cheme?
Claudia
17) Imaginează-ţi că primul tău copil va fi un băiat, cum ai vrea să îl cheme?
il va numi norocosul tatic, daca e baiat. eu n-am preferinte.
joi, aprilie 23, 2009
have you ever....?
alta leapsa... taste my music!
1.emilie autumn - marry me
2.ashaena - blajinii
3.haggard - la terra santa
4.disturbed - i`m alive
5.florin chilian - chiar daca
6.joaquin phoenix and reese witherspoon - time`s a wastin
7.nightwish - sleeping sun
8.korn - liar
9.iio - is it love
10.guano apes - you cant stop me
11.katie melua - the closest thing to crazy
12.dark lunacy - dolls
13.damien rice - nine crimes
14.xandria - kill the sun
15.flowing tears - razorbliss
16.the dresden dolls - missed me
cineva sa ma opreasca! :)) as avea de scris inca o gramada... dar hai sa zicem ca astea is in top momentan si cu astea mi-am innebunit colegii de apartament si prietenii ascultandu-le zile la rand. ordinea nu e foarte exacta, frecventa cu care imi bubuie in boxe nu e reflectata intocmai de top. oricum, ar fi imposibil sa tin statistici clare in legatura cu asta. poate mai completez pe parcurs... pana atunci... enjoy!
joi, aprilie 09, 2009
cred!?
alteori mă opresc, număr, calculez, fără să formulez vreo teorie: dacă într-adevăr avem aşa de multe cuvinte la dispoziţie, cum se face că ne încăierăm în tăceri imposibile, minut după minut, timp de ore întregi?
de ce nu găsim, din cele câteva sute de mii de combinaţii posibile ale sunetelor, măcar una, un cuvânt scurt, monosilabic poate, ca să ieşim victorioşi din lupta apăsătoare a liniştii?
căutăm şi răsfoim în minte arhiva lingvistică ancestrală, doar ca să prindem o expresie capabilă să spargă zidul de fum dintre noi. vrem ceva care să confirme, dar să nu oblige. nu ştim sau nu putem...? să spună, unul dintre noi, nu din ochi, ci din buze, cu hotărârea nevinovatului: ”cred!”...
miercuri, aprilie 01, 2009
anunt tarziu
povestea? am ramas iar fara net. se pare ca domnii provideri (un fel de firma-fantoma, de o calitate cel putin indoielnica) au decis in mod unilateral ca e timpul sa ne terminam colaborarea.
sunt in asa masura specialisti domnii astia, incat au ajuns la concluzia ca reteaua lor este defectuoasa din cauza unor hackeri de cartier. da, aia is io! hacker de la mama mea, cum zice poetul. numa` pe aia de la nasa nu am reusit inca sa ii decodez >:) . oricum, sanse sa pun securitatea nationala in pericol nu sunt prea curand, stati flexati. nu mai vine niciun provider prin zona, cel putin cateva luni de-acu. asa se intampla cand vrei casa "de vacanta-like" in varfu dealului.
stiu ca va e dor de mine, si mie mi-e de voi. nu v-am mai citit de saptamani intregi :((. i`ll be back. soon, i hope!
joi, martie 12, 2009
horoscop pentru cetatenii saraci
şi dacă ele nu ne vor... să plângem?
ei bine, nu!
nu ne lăsăm crucificaţi
de nişte piatră fără minte!
nu ne lăsăm îndepărtaţi
de nişte mici insecte în derivă!
ştiu stelele că nouă nu ne pasă?
ştiu, după secole de-astrologie,
că noi ne facem planuri să fugim,
în ciuda lor, rânjindu-le în faţă?!
nemuritoare cum sunt ele, astrele ne judecă fără glas.... ne închinăm în faţa măreţiei domniilor lor, dar le sfidăm plini de înţelegere. noi suntem mici şi ne uimim neîncetat, avem nevoie de magia lor.
dar murim fără intervenţie vreunui astru... timpul ne e prea scurt, şansele prea rare...
chiar dacă mâine o stea puternică mă va renega, îmi duc nemicnicia bucuroasă! voi fi o vrăjitoare fără ceruri... ce poate fi mai nefiresc?!
când ele sunt sus, la mii de ani în depărtare... tu eşti aici, la mai puţin de un metru, şi nici apocalipsa însăşi nu va fi destul ca să mă oprească să te sărut!!!
miercuri, februarie 25, 2009
noi, privindu-ne în oglindă şi înapoi
să mă arunc în braţele unui străin...
pe străzi neluminate şi pustii...
cu pardesie lungi şi cenuşii...
tăcuţi, fumând, fără a ne zâmbi...
să mă arunc în propriile-mi braţe?
pe străzi pline de freamăt şi culori...
cu firme zgomotoase, cerşetori...
cu mintea goală, urlând dup-ajutor...
pe-atâta de străini ne suntem noi,
privindu-ne-n oglindă şi-napoi...
pe cât ne este orice muritor,
fie iubit, fie un trecător!
duminică, februarie 22, 2009
baba nebuna
veci nu am crezut in dragoste la prima vedere. cum eu am o teorie despre orice, elaborasem demult si o explicatie buna din punct de vedere psihologic despre mecanismul indragostirii subite. e prea multa si plictisitoare sa o povestesc aci, mai ales in starea in care sunt acum... 8->
ar fi o incercare buna sa explic dupa teoria mea ce s-a intamplat... dar inutila incercare! descriu senzatia: apocalipsa! primul lucru ce mi-a trecut prin minte a fost ca a venit sfarsitul lumii. a inceput cerul sa coboare si mi-a atins fruntea... o panica insotita de acea dulce nebunie a alcoolului care accelereaza pulsul ametitor (fara sa fie alcool in realitate, evident). lacrimi ce imi inundau genele si aer prea putin in jurul meu... revelatia descoperirii fructului din mijlocul edenului!
de fiecare data cand ma indragostesc de un om, iubesc in aceasi masura -nemasurata- toata omenirea, cu diformitatile si anomaliile ei, cu intunecimile si nedreptatile ei! iubesc totul, tot universul si toate moleculele, fiecare in parte! si iubesc omul pana la durere. il ador ca pe o icoana crestata in lemn...
cum este? e... minunat! desavarsit! mai mult decat un om! mai mult decat un inger oarecare! e... intreaga infinitate in El! il pot privi la nesfarsit, fara sa ma satur de imaginea lui... il pot iubi, de azi inainte, mai mult decat arta insasi!
o indragostire fara rost, o halucinatie hormonala? lipsita de temei e orice teorie profund gandita si calculata! sunt prea batrana, in orice caz, pentru iubiri... prea tarziu pentru dezintegrari lipsite de inteles...
niciodata nu am crezut in dragostea la prima vedere! avem nevoie, in existenta noastra, de o experienta ca sa credem in eter! si credem oare...?
marți, februarie 17, 2009
blue times!
am fost bruneta ani de-a lungul, neagra ca taciunele.
apoi...
am testat toate nuantele de saten.
am fost portocalie (involuntar).
roz magenta.
si un blond frumos, auriu.
galbena ca un pui.
si argintie-movulie.
acum... dupa lupte seculare (vorba poetului :P) am devenit in sfarsit ceea ce urmaream sa devin de prin primii ani de viata: o fata cu par albastru. da, da, ati citit bine... albastru. e recent si inca nu am aflat reactiile poporului... dar scriu pe aici pentru ca vreau de fapt sa ma laud! i`m blueeeeeeeeeeeeeeeeee!
luni, februarie 16, 2009
you`re powerful, dude!
puterea ta e asa de mare: imi trimiti o poza si ma bucur pana la lacrimi. nimic mai mult nu vreau de la tine acum. imi spui 2 cuvinte si povestesti cu mine de parca am fi prieteni buni si ma bucur si mai tare...
oare din ce colt al eterului iti extragi tu puterea asta supranaturala de a decide soarta unei necunoscute? din nenorocirea faptului ca esti o minune cum pamantul nu a mai cunoscut?
vineri, februarie 13, 2009
blogger-itza?
bah, acuma o dreg asa: eu nu sunt blogger-itza! mda, mai scriu cate ceva pe aci (destul de rar, totusi). a trecut cam un an si jumate de cand scriu si postul asta e abia nr 91.
nu scriu despre stiri, despre ce mai misca in oras/ tara/ lume/ galaxie. tot respectul pt cei care considera ca merita pierduta vremea urmarind problemele umanitatii. ii mai citesc cateodata, aflu si eu o stire extra-importanta la 3 luni dupa ce s-a terminat orice discutie despre subiect. nu ma uit la tv, ascult radio cam o data pe luna, cel mult, pur si simplu nu ma roade curiozitatea despre capra vecinului...
nu imi expun parerile despre cat de incompetente sunt autoritatile, despre cat de nasoale sunt anumite cizme la moda, despre cat de tare urasc ceapa fripta. din nou, tot respectul pentru cei care au asemenea pareri si le sustin sus si tare. as avea si eu de scris volume intregi despre ce ador si ce nu suport. dar m-am limitat sa le rezum in aprox 90 de fraze, intr-un post anterior. citesc si parerile altora, mi se pare un fel de experiment psihologic. e chiar interesant.
nu adaug clipuri de pe youtube. am pus vreo 3 in toata existenta mea. doar melodii care mi-s dragi si pe care as vrea sa le asculte toata lumea. sigur, melodiile din categoria specificata sunt cu sutele, dar din principiu nu pun sute de clipuri pe blog.
target-ul meu este format din vreo 10-20 de oameni, prieteni in general. care citesc de buna voie (si cu drag, sper) ideile mele "absurdo-romantico-schizofrenice", ca sa citez pe unul dintre ei.
mai comentez cate un articol unor amici, foarte selectiv. nu fac din bloggerreala o meserie, nici nu intentionez, asa cum nu voi face meserie din niciuna dintre facultatile la care studiez acum.
ma irita blogosfera. bloggerii sunt usor paranoici. fiecare cuvant/ comentariu il considera un afront personal, fie ca li se adreseaza, fie ca nu. urmaresc razboaie de genul pe toate blogurile. mereu este un comentator certaret, mereu se face referire la alte bloguri, mereu se contrazice cineva. e plictisitor si tensionant.
eu scriu despre mine si despre oamenii care mi-s dragi. si atat. poate in speranta ca acei oameni vor citi la un moment dat ce vreau sa le spun. poate ca sa imi demonstrez mie insami ceva. poate ca sa refulez prin scris. poate ca sa daram parerile bune ale cunoscutilor despre mine. oricum ar fi, multumesc oficial celor care ma citesc. si multumesc celor care inteleg....
joi, februarie 12, 2009
dragostea ca un joc de remi
vei plange. vei bea prea mult. o sa tremuri, o sa fumezi cateva pachete de tigari intr-o noapte si vei blestema cerul... se presupune ca dragostea ne face mai frumosi. cum explicam atunci chipul schimonosit de durere si alcool, tenul patat de rimelul scurs, fruntea incruntata si pumnii inclestati?
gresim. nu stim sa iubim. e in natura noastra de muritori sa ne agatam cu disperare de etern. ni-s prea rare sansele si prea scurt timpul. vrem sa ne consideram definitiv si total. ne limitam de trecerea prin valuri, fara sa observam oceanul.
si pierdem astfel intreaga ratiune a fericirii. in momentul in care iubim pentru prima data, ne pierdem jocul. luam subit fiecare gest si fiecare cuvant in serios. ne transformam in pradatori, traim intr-o lupta. copilaria e minunata tocmai pentru ca e usoara, pentru ca nicio catastrofa nu poate distrage atentia unui copil de la jocul sau.
propun ceva: let's play a game! hai sa ne jucam de-a viata. hai sa ne jucam de-a amorul. hai sa avem credinta nestramutata ca nicio decizie pe care o luam nu e definitiva, niciun gest nu e ireparabil. hai sa credem ca niciunul dintre Ei nu e El. ca e doar un joc amuzant, pe care trebuie sa il savuram cu frenezie... si ca se va termina intr-o buna zi. hai sa nu mai tinem cu dintii de situatii care nu mai sunt amuzante de mult! cand ne plictisim de un joc, hai sa ne luam jucariile si sa plecam acasa!
"dumnezeu prin iubire traieste in om." cine poate crede ca dumnezeu este, chip si asemanare, precum iubirea noastra? un demiurg trist, ros de durere, chinuit de regrete ne-a facut atat de desavarsiti? permiteti-mi sa cred ca nu e asa. ca e plin de bucurie, de lumina si de viata. iubirea merita traita doar daca e extaz!
si... cum nimeni nu e profet in tara lui... eu traiesc devastator iubirile. devastator de intens. dar nu chinuitor, ci creativ. o dragoste ce duce la creatie isi dobandeste legitimitatea. cu siguranta nu as fi putut scrie nici un sfert din carte daca nu ar fi fost nepasarea lui crunta, daca nu imi arunca privirile acelea reci si pline de tiranie... si totusi... dragostea nu e cu nimic mai serioasa decat un joc de remi... nu poti pierde mai mult decat ai investit...