cerul albastru si alte erezii

"te citesc şi picături mari de rouă îmi alunecă de sub pleoape. mă doare durerea ta. mă doare fizic.

da, chiar durerea ta, aceea pe care o ascunzi în vorbele frumoase, de parcă ar fi o fericire mare. 

mă doare cerul tău mereu albastru. şi fiecare atingere a Lui. 

şi mă dor până în iad firele de iarbă smulse nepăsător cu dinţii.

mă doare adânc tot ce eşti, căci tu eşti eu şi gândurile tale de durere sunt ale mele..."

asta cuprinde capitolul "eu in durerea ta. si invers" din carte. iti citeam durerea cu cateva luni in urma. te prefaceai ca e doar extaz, dar eu cunosc prea bine semnificatia fortata a unui cer albastru in cantecele tale... si ma durea durerea ta ascunsa!

acum... iti citesc disperarea pe care nici nu te chinui s-o ascunzi. o scrii direct, in cate o fraza explodand orbitor. in 4 posturi pe zi. in fel si chip. si zeul asa-zis al amorului iti intelege disperarea, caci o impartaseste. 

insa aceasta noua stare a ta nu ma mai doare ca inainte. pentru ca am prevazut-o de la inceput. stiam ca va veni, inevitabil ziua in care sa pacatuiesti ascultand glasul adevarului si vei indura apoi chinurile vrajitoarelor vinovate de blasfemii contra zeilor inchipuiti. stiam ca intr-un fel sau altul, amandoi va veti gasi curajul de a lupta pentru ce e drept. si presimteam ca revelatia sfarsitului iminent si imposibil prin cruzimea sa, va produce spasme lungi, ca pumnii in stomac.

si nici nu ma ingrijorez de urmari. pentru ca stiu din propriile rataciri... pacatele savarsite in zbor nu te destineaza iadului. pentru ca ereziile contra zeilor falsi atrag bunavointa zeilor corecti, care stapanesc in tacere inimile, chiar si acele inimi inmuiate in adorarea temporara a altor netrebnici...

ps. vei citi asta si vei intelege ca e doar nostalgie pentru ca nu am fost eu cea binecuvantata de vreun zeu scandinav al erosului, ca eu nu am fost aleasa de milenii ca ofranda, ca eu nu mi-am cufundat ochii inlacrimati in infinitatea pletelor sale aurii din tinerete... nu-ti pese, muritorule! nu-ti pese de ignoranta noastra! si ascult-o bine pe anna, ea stie, in cazul acesta, cat pretuieste lumina daruita de El...