joi, ianuarie 22, 2009

fantomele de sub lavabila proaspata

te vad:

- cu nasul lipit de sticla ferestrei, jucandu-te de-a amorezul...

- cu parul intins peste iarba, in frig, fara haina....

- cu lacrimi de furie pe fata, siroaie...

- cu pas hotarat, infruntand un imperiu...

- cu mine de mana, plutind peste pietre...

- cu polen de tei intre buze, pe banca...

- cantandu-mi...

- gatind grijuliu pentru toti, pentru mine...

- in intuneric, asteptand cu mirare...

- mangaindu-ma ca pe un dar de craciun...

- atingandu-mi cu varful degetelor cerceii...

... e ceea ce vad in tine, chiar si acum, cand ma privesti peste umar, cu pumnii inclestati, blestemandu-ti in soapta copilaria, pe mine...

4 comentarii:

  1. nu ma blestema el de norocos ce e! ;) sau poate... eram amandoi prea tineri si nu stiam sa ne iubim cum simteam... sau poate n-am avut puterea sa luptam pentru noi... dar totusi imi doresc sa fi avut mai mult noroc :|

    RăspundețiȘtergere
  2. toti avem regrete de gen...dar e mai bine asa, asta vace unele amintiri asa de valoroase...

    RăspundețiȘtergere
  3. As vrea sa vad si eu odata cu ochii tai :)

    RăspundețiȘtergere