unul dintre principalele proiecte pe 2009: mi-am propus sa dorm mai putin. pana azi dimineata (bine, recunosc, era ora 15 si ceva), cand m-am trezit cu lacrimi in ochi. nu ca as fi avut vreun cosmar, dimpotriva: lacrimi de fericire!
cred ca oricine stie, am un asa-zis defect, care ma face sa visez prea intens. adica, atat de intens incat nu stiu niciodata daca a fost vis sau am trait in realitate intamplarea. mda, derutant...
dar uite si o parte pozitiva a visurilor mele de psihopat latent: uneori mi se "infatiseaza" evenimente placute/extrem de placute/de-a dreptul orgasmice, care au o rata de aparitie in lumea reala de ordinul procentelor cu minus. nu am formulat bine, dar pricepi tu: sunt imposibile! voi argumenta imposibilitatea acestora print-un fapt statistic simplu: 11% dintre pamanteni sunt homosexuali declarati! restul e o chestie de deductie...
ok, si tocmai aceste vise amuzante sunt un motiv bun sa dorm si mai mult in 2009. pai cum naiba, doar nu in fiecare zi am sansa sa fiu tinuta de mana, sa fiu privita gales de omu` cela, nu? si sa il simt asa ca in realitate...
am deschis ochii, m-am ridicat incet si am cazut din nou cu capul pe perna. credeam ca o sa-i gasesc mirosul intre asternuturi. eram sigura ca a fost adevarat. si mi-am petrecut cateva ore din zi plutind literalmente de fericire. se pare ca mi-s de ajuns si visurile ca sa zbor...
acum imi gatesc niste ravioli. am si niste amintiri placute care includ prepararea de ravioli. doar asa, ca sa imi continui ziua intr-o fericire deplina. :D
uneori....visele ne motiveaza ziua
RăspundețiȘtergere