Se afișează postările cu eticheta trinity. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta trinity. Afișați toate postările

miercuri, iulie 23, 2008

a short description of my legion


legiunea mea de demoni se numeste Trinity.

se spune ca exista in iad 4 printi malefici incoronati: satan, lucifer, belial si leviathan. ei bine, demonii mei sunt mai putini cu unul, dar puterea lor e intreita.

structura e asemanatoare intrucatva descrierii lui sigmund freud. are forma unui triunghi echilateral. un colt il reprezinta Boolina, al doilea e Credinta, iar al treilea e Pacatul. mda, vechea poveste cu ingerul si dracusorul care ne soptesc povete de pe umeri... diferenta in cazul de fata e ca niciunul dintre demoni nu e fundamental bun sau rau. sunt demoni umani, ordinari, care penduleaza mereu intre divinitate si viscere. si fiecare este suveranul meu pentru cateva momente, succesiv.

in timp ce unul ma invata sa cred, ceilalti imi insufla in celule samanta necredintei. cand unul ma roaga sa iubesc, ceilalti ma obliga sa detest. cand unul imi arata speranta, ceilalti ascund toate scaparile. lucreaza concomitent, fara oprire, fara odihna.

toate gandurile mele sunt impanzite de intentiile lor. dragostea mea e supusa cel mai adesea influentei lor nefaste. ei sunt puternici, mai puternici decat resursele mele. ma supun lor si ambitiilor pe care mi le dicteaza. orice impotrivire e curmata imediat prin tone de suferinta.

cunoasterea mea e, de asemenea, datorata lor. ma imping mereu sa caut, sa sap tot mai adanc in mizeria vietii. si, in mod iremediabil, imi seaca totodata nevoile de a sti. imi ofera compensatii efemere, imi dezvaluie cai mai usoare...

sunt tirani. sunt nedrepti. sunt ai mei pana la apocalipsa. de obicei ii doresc exterminati. uneori ii ador (foarte rar, totusi). ei ma fac ceea ce sunt. imi dau puterea necesara. "tot ce-i bun/ şi tot ce-i rău în omenire/ e strâns în clipirea genelor mele." datorita lor. ma chinuie pana la sange. dar Ei sunt Eu. nu am fost niciodata altfel, nu am gustat niciodata libertatea unei minti dezinfectate de demoni.
poate, daca ar fi sa aleg, nici nu as vrea sa scap de ei. as fi o papusa de carpa fara contradictiile si intrigile din creierul meu. as deveni una ca toate celelalte...



e tarziu. voi reveni cu update intr-o alta zi. intr-o zi in care timpul meu imi va apartine....

luni, aprilie 14, 2008

supereroi sau masochisti?


unii oameni gresesc, sufera si apoi invata sa
nu mai greseasca. altii gresesc, sufera, decid
ca pot suporta mai multa suferinta si gresesc
din nou.

noi suntem supereroi, nu-i asa, dragule? noi
suportam mult, mult mai mult decat e
omeneste posibil. nu invatam nimic din toata
dragostea pe care am irosit-o. nu credem ca e
necesar sa ne pese de ultimul gram de destin
pe care il puteam recupera.

ne lasam pradati de orgoliile noastre si niciun
adevar nu e mai presus de dorinta de a ne
demonstra unul altuia cat suntem de puternici:
cate umilinte putem accepta in numele
amorului, cate risipiri putem intelege
inainte de propria risipire... trebuie sa vedem
daca inimile noastre au forta sa tina ochii
inchisi la toate nedreptatile (si stim sigur ca nu
au aceasta forta, si stim sigur ca va veni un
moment in care un singur gand ne va darama
toata fiinta)...

dar suntem supereroi. noi suportam atat
de multa suferinta!

consideram ca am devenit oarecum imuni la
toate veninurile inventate de cupidon. nu
recunoastem ca ne dor pana in miezul
existentei miracolele pierdute. ne-am
antrenat astfel incat orice senzatie de
neputinta sa fie transformata in ambitie.

nu castigam nimic. e un razboi pe care il
pierdem amandoi, deopotriva.

e trist... incep sa ma intreb: suntem
intr-adevar supereroi sau incapatanarea asta
e dovada de masochism?