nu suntem neinfricati, daca tremuram in fata propriei inimi...

aproape... in fiecare noapte tot mai aproape! un pachetel rosu de catifea, strans tot mai tare in pumn... in fata geamului tau, hotarata ca de data asta voi bate! si apoi... strang tare pachetelul in pumn, ma indepartez prin iarba umeda. aprind o tigara (stii ca fumez mult cand sunt agitata) si incep sa calculez cat am fost de aproape iar. Exista undeva in mine, recent, un demon nou, pe care nu l-am intalnit pana acum. e un demon mai puternic decat cel care ma obliga sa te iubesc asa, e demonul fricii! Mi-e frica de ceva... o frica nedeslusita,dar de-a dreptul paralizanta. Poate e frica de tine: sa lovesc cu varful unghiilor sticla rece a geamului tau, tu sa apari uimit,eu sa ma pierd si sa spun ca eram in trecere,am vazut lumina aprinsa si am batut sa-ti spun "buna seara"... tu sa zambesti cu compasiune si sa-mi spui "in cazul asta,buna seara!"... stau aici,in fata geamului tau,cu pachetelul in pumn,si tremur. de frica mai mult decat de frig. as striga, as plange de ciuda! dar frica asta ma cuprinde pana in adancul creierului si tot ce pot sa fac e sa mai trag un fum de tigara si sa sterg cu dosul mainii cristalul lacrimii care imi aluneca pe fata. Ah,am fost din nou atat de aproape!