there`s no other way!

am trecut iar prin fata blocului tau. este un magnet, ceva care face ca in fiecare zi drumul meu sa se abata intr-acolo... cu speranta ca o data vei iesi la geam tocmai atunci, si un moment o sa-ti vad sclipirea din ochi.
pachetelul acela rosu de catifea nu a ajuns inca la tine, nu am avut niciodata curajul sa ti-l dau... si acuma, cand toate s-au schimbat din nou, cand locul meu nu mai e in preajma ta, acum curajul meu s-a topit cu desavarsire. pastrez totusi cadoul, poate intr-o zi o sa ma doara dragostea ta suficient de mult incat sa "stric" cearta dintre voi si sa te vizitez.
ah, e atat de nedrept! ai fi putut sa vii, ai fi putut evita aceasta separare! (doar daca... nu cumva tu ai dorit-o...)
acum nu mai inteleg... stiu doar ca e tare nedrept sa nu te pot vedea clipind, sa nu-ti pot auzi rasul, sa nu te pot asculta vorbind, sa nu-ti pot gusta parfumul! mi-e dor pana in miezul creierului de tine (si mi-e cu atat mai dor cu cat stiu ca e un timp nedefinit pana te voi vedea, cu cat stiu ca e un joc al hazardului intalnirea noastra, si ca eu nu pot face nimic sa indrept lucrurile).
de aceea trec mereu pe langa blocul tau... gandul ca esti acolo, ascuns dupa draperiile intunecate, la cativa metri de inima mea... gandul ca imi vei auzi sunetul pasilor sau ca-mi vei recunoaste ritmul respiratiei, ma face sa cred. sa mai sper. sa mai astept...

nu suntem neinfricati, daca tremuram in fata propriei inimi...

aproape... in fiecare noapte tot mai aproape! un pachetel rosu de catifea, strans tot mai tare in pumn... in fata geamului tau, hotarata ca de data asta voi bate! si apoi... strang tare pachetelul in pumn, ma indepartez prin iarba umeda. aprind o tigara (stii ca fumez mult cand sunt agitata) si incep sa calculez cat am fost de aproape iar. Exista undeva in mine, recent, un demon nou, pe care nu l-am intalnit pana acum. e un demon mai puternic decat cel care ma obliga sa te iubesc asa, e demonul fricii! Mi-e frica de ceva... o frica nedeslusita,dar de-a dreptul paralizanta. Poate e frica de tine: sa lovesc cu varful unghiilor sticla rece a geamului tau, tu sa apari uimit,eu sa ma pierd si sa spun ca eram in trecere,am vazut lumina aprinsa si am batut sa-ti spun "buna seara"... tu sa zambesti cu compasiune si sa-mi spui "in cazul asta,buna seara!"... stau aici,in fata geamului tau,cu pachetelul in pumn,si tremur. de frica mai mult decat de frig. as striga, as plange de ciuda! dar frica asta ma cuprinde pana in adancul creierului si tot ce pot sa fac e sa mai trag un fum de tigara si sa sterg cu dosul mainii cristalul lacrimii care imi aluneca pe fata. Ah,am fost din nou atat de aproape!