arta si fericirea. dusmani

Faceam poze mai devreme. Acum parca vad brusc asa de multe mistere potrivite pentru a fi fotografiate! Parca ochii mi s-au limpezit, mi s-a indepartat o ceata. Am observat demult ca atunci cand sunt indragostita si in special cand sunt fericita, interesul fata de activitatile artistice si totodata inspiratia mi se diminueaza substantial. Nu mai scriu, nu mai fotografiez, nu dansez si nu mai desenez deloc. Si e destul de rau. Dar nu mare pierdere... :p

apoi se restabileste un echilibru in timpul agoniei sfarsitului, toti muschii si toti neuronii se trezesc din placuta amortire si incep un travaliu neintrerupt cu o finalitate improbabila. dar muncesc mai mult cand sunt sfasiata de durere. vad totul, simt mai intens, gandesc mai clar... si... arta imi curge prin vene. fierbinte si verde, ca o otrava.