e din ce în ce mai evident pentru mine că dragostea nu e ceva natural. nu se potriveşte cu legile firii. şi mi-am dat seama cum a apărut pe pământ această ciumă: păcatul originar, orgoliul uman, acela de a ajunge precum zeii, era de fapt să cunoască iubirea. "dumnezeu este iubire", aşa stă scris.
primii oameni nu doreau să desluşeasca binele de rău, nicidecum! ei vroiau să devină zei prin puterea de a simţi. dar vezi, precum prometeu, oamenii aceştia erau prea mărunţi pentru a îndura o putere ce revine de drept numai celor înălţaţi. şi darul lor (atât de important încât şi-au sacrificat paradisul în numele lui) a fost o pedeapsă. pentru că muritorii au spiritul slab, mult prea slab pentru a mânui un dar divin. şi ceea ce pentru zei este plăcere, pentru noi este chin. lumina lor este foc ucigător pentru noi...
p.s. mi-a povestit despre tine... cuvinte ca ale lui mă fac să cred. că îţi pasă, copile. îmi jură că îţi pasă... eu observ că nu, şi nu mai ştiu cine minte. dar ştiu sigur că nu vrei să-ţi sărut iar ochii închişi sau mâinile tremurânde. e clar pentru mine, tu nu crezi!!!
sâmbătă, iulie 26, 2008
pacat originar?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu