se întâmplă uneori, ca urmare a vreunui accident, să ne pierdem un ochi. vederea ne este diminuată, percepem mediul în mod diferit, dar ne putem continua viaţa la fel, avem nevoie doar de un timp de adaptare.
însă... câteodata accidentul se repetă (într-un mod diferit sau în acelaşi mod), lipsindu-ne şi de ochiul care ne rămăsese. atunci totul se întunecă, niciunul din simţurile complementare nu ne mai dezvăluie adevărul.
cum sa trăim fără nicio sursă de cunoaştere? e dincolo de puterea firească...
.jpg)
te-ai întrebat vreodată de ce avem doi ochi, dacă nu să vedem doua feţe iubite, simultan? de ce am avea două emisfere cerebrale în craniu, câte doua atrii şi câte două ventricole în piept, dacă nu să ne divizăm dragostea? cu ce scop două mâini, dacă nu să mângâiem părul a două fiinţe distincte?
gândeşte-te la asta...
ft. bun! bv :)
RăspundețiȘtergerea, si ms, mi-ai dat tema de meditat :d
ma gandesc...caci vad doua fete,dar numai pe una o pot atinge cu petale de floare...
RăspundețiȘtergere