Suntem prea mari să credem în zâne.
Prea mari să visăm…
Prea mari să iubim…
Suntem prea tineri să fim înţelepţi.
Prea tineri să cunoaştem…
Prea tineri să murim…
Dar ce suntem?
Întotdeauna prea mari,
Întotdeauna prea tineri,
Întotdeauna Lumea
ne întunecă privirile…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Intotdeauna pare sa nu fie nici timpul ,nici momentul...dar trebuie sa cautam doar in noi si vom gasi chiar si locul.Multi ani frumosi au trecut pana am inteles...
RăspundețiȘtergere