uşi deschise fără rost...mi se şopteşte că totul a mers curat şi frumos...
dar simt că nu am fost deodată, amândoi,
cei care au murit în luna mai.
ah, ştii şi tu, te-aş fi iubit în ciuda oricărui prăpăd!
...chiar şi în ciuda ta, bărbat nedemn!
cred că aş fi vrut să nu te văd. da, îmi amintesc, m-am rugat ani de-a rândul să ni se intersecteze privirile! şi ştiu că-mi merit pedeapsa...
dar de fiecare dată când imaginea ta îmi striveşte lobul occipital mă simt ca o vrăjitoare pe rugul aprins. şi cred că toată viaţa mea e fără rost, acum.
lacrimile unui copil se plătesc înzecit... iartă-mă, iubitule! nici moartea nu mă primeşte, pământul mă refuză fără iertarea ta. suntem legaţi iremediabil, peste lume, peste fire... ura leagă sufletele mai mult decât iubirea.
de ce se zice oare ca iubirea iti ofera siguranta cand unii dintre noi ne-am sacrifica pentru cate-un fat frumos..
RăspundețiȘtergereNu ura leaga sufletele, ci chiar iubirea, iar uneori suferinta...suferinta care ne ajuta sa ne descoperim pe noi insine cel mai bine pentru ca in reflectarile pricinuite de ea nu mai suntem orbi, ci vedem adevarul din noi :) Iar iubirea ne arata ce putem fi, cat de mareti, buni sau frumosi putem sa fim...pt ca e cel mai de pret dar...Parol :D
RăspundețiȘtergere