însă... câteodată Domnul se plictiseşte în lumea lui divină. în astfel de momente, ca şi copiii, ia o lopăţică şi o găletuşă de lut din solul raiului.
modelează cu propriile mâini câte un trup. îl face uman, deşi diferit cu desăvârşire faţă de oameni. atent la fiecare detaliu, ca un sculptor bolnav, impregnează toate dorurile şi durerile sale în trupul cel nou. viata i-o oferă prin suflare dumnezeiască.
apoi il trimite prin lume şi îl urmăreşte cu duioşie. nu sunt mulţi aceşti binecuvântaţi. dar îl recunoşti imediat ce îl vezi: el nu e construit din carne, aşa ca noi, ci din lumină.
fiind un capriciu al Celui Mare, un asemenea om nu aparţine niciodată lumii, nu se aseamănă niciodată muritorilor... el nu ştie să iubească, nici să vorbească aşa ca noi. învaţă zilnic, din nou, să trăiască, pentru că nu are secvenţa de gene care e responsabilă cu adaptarea la mediu. el caută în tăcere drumul spre inimi şi devorează printre lacrimi adevărul... caută în lume Nimicul din care a apărut!
mai există şi divini care nu sunt sculptaţi de mâna Lui. aceştia sunt fii născuţi deodată cu viaţa. îngeri. care cunosc totul, fără a dori ceva.
şi se întrupează pe pământ, pentru a ghida spirite slabe. îi vezi angelici. ştii că nu sunt pământeni. au ochii prea strălucitori şi urmele aripilor înlăturate le rămân pe omoplaţi... şi rămân copii, indiferent câţi ani acumulează.
ei zboară peste ţărână şi privesc cu un dispreţ tolerant neputinţele oaselor umane... sunt imposibil de iubit. şi sunt imposibil de ghicit.
hmmm
RăspundețiȘtergereinteresant.
cred ceea ce spui, altfel ar fi imposibil sa existe atata armonie intr-un simplu muritor. sunt acei oamnei magici pe care e suficient sa te atinga o data si iti ramane permanent amprenta lor pe fiinta ta.
RăspundețiȘtergereDaca exista o divinitate acolo sus, sunt sigur ca plange cand vede ce-a ajuns de lumea asta...Vorba lui Valeriu Sterian in ale sale "Nopti"...Iar acesti oameni despre care vorbesti, sunt nascuti ca oricine, din amestecul genelor si al cromozomilor, dar care au reusit sa se desprinda de materia cu chip de om, sa se ridice peste ceilalti, sa deschida ochii...Puterea cea mai mare, in opinia mea este iubirea, iar cei ce simt cu adevar se ridica peste cei simplii si banali tocmai prin aceasta mare putere...Iubeste, deschide ochii si respira, inchide-i si viseaza...De departe asta e cel mai bun post al tau pe care l-am citit pana acum...Ma bucur ca citesc asa ceva, te descopar pe zi ce trece :) (na ca pot sa fiu si serios cand vreau...sic)
RăspundețiȘtergere