oricât de întâmplătoare şi nedorită ar părea iubirea mea, eu am ales-o. ştiam bine ce implică şi aş fi putut să o ucid cât timp era într-un stadiu inferior. îmi place. te-am dorit în momente de sinceritate neomenească. te-am cântărit în fel şi chip. ţi-am studiat la microscop fiecare nuanţă şi am decis că eşti cel mai bun.
tu te simţi vinovat pentru catastrofa trăirilor mele. însă această complicată nebunie... amestecul de lumină, ploaie, metal încins şi morminte... mă înalţă ca nişte aripi. primesc cheile nemuririi în vene, prin tine.
e frig. e mai mult noapte decât îndurare. are gust de ciocolată cu caramel. vine iarna şi ne uităm din nou cuvintele şi sintaxa...
te ascund în mine ca pe o perlă perfectă. scoarţa mea exterioară nu te dezvăluie nimănui. tu eşti valoarea mea în ochii cerului. taina mea cea preţioasă... nu aş putea să te reneg, tu mă înveţi să fiu eu!
si pentru tine a venit iarna.. ? e tot mai rece afara.
RăspundețiȘtergerete citesc de foarte mult timp. ti-am citit tot blogul si conform instructiunilor chiar si am tot vrut sa-ti spun ceva. acum ca in sfarsit mi-am invins lenea si mi-am facut cont pe google, pot. deci...
RăspundețiȘtergereSI EU!!! exact la fel, acelasi sentiment, aceeasi iubire aleasa pentru un acelasi zeu!!! cum se poate? cum se poate ca fiecare cuvant pe care il scrii despre/pentru el sa il pott scrie si eu despre/pentru el al meu? foarte ciudat...
oricum, eu nu o fac! de-asta imi place blogul tau. tu poti pune in cuvinte ceea ce eu simt mai bine decat mine!