pitzipoanca again!

dupa cum oricine stie, bad pitzi si-a facut blog: http://badpitzi.eu/2008/09/cunosc-o-pitipoanca.html . dau si eu pe la ea aproape zilnic, mi-e draga de cand cu pitzipoanca.org (care btw, sustin in continuare ca este o idee geniala). dar am citit in urma cu cateva clipe ultimul post, in care era descrisa o prietena a ei, asa-zisa pitizipoanca. aceasta intrunea toate conditiile pentru a fi numita ca atare.

totusi... bad pitzi considera ca este de respectat faptul ca aceasta fata are cultura generala, este desteapta, etc. acuma eu intreb: la ce bun???

am avut de la inceput senzatia ca bad pitzi a realizat importanta fenomenului pitzipongeala si tocmai de aceea a facut site-ul. si importanta acestul fenomen nu consta in gradul in care prostul-gust si snobismul fetelor ne zgarie retina si ne parjoleste neuronii, pe strada sau in alte contexte.

e grava atitudinea lor si mentalitatea care batjocoreste toate eforturile femeilor care au murit pentru ca noi sa putem vota si munci! e o insulta la adresa feminitatii in general!!!

degeaba ai iq de 150 daca depinzi din punct de vedere material de un barbat cu bmw. degeaba ai toate resursele pentru a inlatura foametea din africa, de exemplu, daca astepti cu posetuta atarnata pe mana sa iti fie platit sucul (si faci scandal daca "domnul" nu binevoieste sa il plateasca)! 

adica am inteles... poti sa fii moderna, sa te imbraci ca un papagal, sa te machiezi ca o paiata, astea sunt detalii... dar e inacceptabil sa te vinzi ca ultima curva pentru ca un mascul sa se indure sa iti arate viata prin geamul unei masini sport!

nu stiu cum vad altii lucrurile, dar mie mi se pare ca aceste fetite si "printzese" sunt vinovate pentru ca noi, restul, care nu suntem dispuse sa ne comercializam ca la piata, suntem mai putin valoroase! e de prost gust ca, dupa atatia ani in care femeile si-au obtinut independenta fata de cratita, sa revina acel sistem patriarhal care sa ne transforme din nou in papusi bune de tinut in vitrina, si atat.

deci, dragele mele, chiar nu conteaza daca sunteti frumoase, urate, destepte sau stupide, aranjate sau nu, atata timp cat va prostituati cu toti cocalarii pentru a obtine o garderoba de la nu stiu ce mare designer. ce conteaza ce idei filosofice sau stiintifice ai tu in cap, in timp ce zambesti unui libidinos doar ca sa te plimbe cu masinuta lui si te culci cu el doar ca sa-ti cumpere o pereche de cizme?!? valoarea tuturor e zero in acele momente... a tuturor femeilor de pe planeta!!!

sisteme dubioase

mereu mi s-au parut dubioase anumite sisteme....

cum ar fi acela al parerilor in legatura cu semenii nostri: avem intotdeauna nevoie de zeci de dovezi si motive pentru a aprecia un om, in timp ce o singura scapare, cat de mica, ne ruineaza tot respectul fata de acea persoana. dupa eforturi de neinchipuit pentru a construi o imagine favorabila, un gest nedemn darama pana la temelii sentimentele pozitive.

sau fericirea... cate straduinte depunem pentru fericire! si cat de nasabuit se pierde ea! dar suferinta e diferita: oricate sacrificii am face pentru a o indeparta, isi gaseste din nou puterea de a renaste. durerea e persistenta, iar extazul e trecator. e ca si cum ar fi natural sa inotam in deznadejde, sa luptam pentru a scapa de ea... si bucuriile sunt nefiresti, de-a dreptul aberante!

era un proverb arab care suna cam asa: "dumnezeu ii asculta mereu pe cei care cauta iubirea, dar e surd la rugile celor care fug de ea". ar insemna ca primim orice necaz gratis, dar trebuie sa platim milioane pentru o secunda de eliberare, nu?

anunt (aproximativ) important!

din ce in ce mai multi sunt interesati de ceea ce scriu eu aci. asta nu poate decat sa ma bucure pentru ca, asa cum unii stiu deja, postarile din acest blog sunt cateva capitole (usor diferite de forma lor finala), ale cartii pe care o scriu. si evident, succesul blog-ului prezice succesul (relativ, totusi) al cartii mele.

dar este ceva ce ma deranjeaza. si anume un fel de contradictii pe care le provoaca printre oamenii care ma cunosc in real life gandurile mele insirate. drept urmare, primesc tot mai des apelative pe care nu vreau sa le mentionez. pentru ca nu scriu bine. pentru ca anumite idei incalca drepturile lor la fericire si la imagine. pentru ca sunt o eretica si o necredincioasa. si pentru multe alte motive.

tocmai pentru aceste considerente, ma simt datoare sa explic: 

1. asa sunt eu, fie ca va place, fie ca nu. daca in viata de zi cu zi nu reies unele dintre convingerile exprimate aici, este pentru ca nu ma cunoasteti suficient de bine. si bineinteles, pentru ca uneori ma supun catorva norme sociale. dar tot ce gandesc si simt cu adevarat e cuprins in randurile de fatza, pentru ca nicio cenzura nu functioneaza intre mine si tastatura mea.

2. chiar daca ma simt onorata sa stiu ca va pierdeti pretiosul timp citind aberatiile mele, recomand cu caldura celor care nu doresc sa ma cunoasca si celor care vor sa-si mentina o parere buna despre mine, sa nu se oboseasca inghitindu-mi frazele.

3. daca nu aveti tangente serioase cu gandirea abstracta si/sau molecule de filozofie, nu are rost. pentru ca oricum nu intelegeti nimic. sau si mai rau, intelegeti aiurea.

4. punctul 3 se aplica de asemenea celor care nu sunt capabili sa inteleaga o metafora, precum si celor care cred cu tarie in realitate, respingand brutal orice forma de reverie.

5. asa cum am specificat destul de clar in instructiunile de folosire, continutul site-ului e pur fictiv. creatie a imaginatiei mele. ireal. fara baza in intamplari adevarate. s-a inteles? e o carte de povesti! deci, nu aveti niciun motiv sa cautati similitudini, sa sapati in istorie dupa fapte ce ar putea declansa respectivele meditatii. de cele mai multe ori, aceste fapte nu exista. sunt scenarii facute doar de mintea mea.

6. chiar daca pare imbarligat si poate genera confuzii, tot ce scriu are o fluenta perfecta pentru mine. nu va bateti capul sa pricepeti daca nu ati prins ideea din start!

acestea fiind zise, va multumesc daca luati in considerare faptul ca am si eu anumite drepturi si v-as multumi si mai mult daca as crede, pentru un moment, ca veti intelege ca nu doar realitatea voastra si gandurile voastre sunt corecte, ci exista puncte de vedere alternative, daca nu mai bune, cel putin diferite. in traducere: oricat de intensa ar fi convingerea ca doar parerea voastra conteaza si ca voi sunteti detinatorii adevarului universal, nu e asa!!!

motive să îţi mulţumesc:

• nemărginita compasiune de care dai dovadă în faţa sufletelor slabe.

• ai rupt ceva din orgoliul tău, dăruind fără a primi răsplată.

• e un gest nobil să faci un ”sacrificiu” doar pentru a însenina nopţile unui copil cu vise de om mare.

• pentru balada pe care ai cântat-o, cea care a adus stelele din nori.

• poveştile tale şi unele hohote de râs ce mi-au îmbătat simţurile.

• modul atât de încântător în care aerul acru al nopţii ţi-a cuprins parfumul, şi pentru onoarea de a adora până la lacrimi aroma ta.

• fiecare privire în care am citit îndurare.

• pentru că eşti un zeu cu adevărat (e prea evident că muritor ca noi, nu eşti). numai un zeu poate să dea naştere vieţii din Nimic. numai tu poţi urmări atât de rece şi uşor sarcastic toată înlănţuirea de pasiune frenetică şi extaz a trupului meu. vezi, dragule, cam aşa s-a simţit dumnezeu când a creat lumea! spuneai că nu e posibil să existe un demiurg nemilos, care să îşi renege supuşii. dar uită-te la tine şi la propria împietrire indiferentă în faţa mea, neputincioasa ta creaţie...

stii ce gust are fericirea?

tu stii gustul fericirii?

aerul pe care il inspir imi arde plamanii pana la extaz - dureros de placut. as vrea sa sarut frunzele ude ale copacilor si fiecare fir de iarba. cant. desi aripile mele interioare nu ma pot desprinde de tirania solului si-a carnii, eu zbor. mangai pielea de catifea a norilor. ingenunchiez in fata Cosmosului. imbratisez cu mainile mele (ca niste crengi legendare de nuc) crestetul inzapezit de uimire al muntilor. lacrimi fragede de pasiune imi adora obrajii. zambesc - e mai mult decat un zambet. zambesc vietii si sortii, caci ma inchin lor. sangele meu nu mai e sange, e foc ce-mi curge in vene. 

iti simt inima cum bate la mine in piept. puls cu puls, inima ta pompeaza focul din pieptul meu. inima ta, asa cum bate ea, nestapanita. 

esti atat de frumos!

pauza

nu stiu exact motivul, dar nu ma mai impinge nicio atractie sa scriu pe blog... sau poate ca stiu motivul: pagina era facuta cu scopul clar de a ajunge in atentia cuiva anume, de a transmite un mesaj, care acuma nu mai are nicio importanta. sau poate exista ceva ratiuni de alta natura, nu stiu... dar cred ca voi lua o mica pauza.

la urma urmei, scriu cartea... am alte treburi... mortii stau departe de cei vii!!!

update: reciteam postarile acestea vechi si am observat ca dupa 2 zile de cand am facut anuntul acesta s-a intamplat ceea ce asteptam eu ca rezultat al exprimarilor mele. ma uimeste coincidenta! 

daca vom muri intr-adevar miercuri, as fi vrut sa....

A apărut un nou motiv de paranoia generalizată (mai ales printre consumatorii de internet), un nou semn al Apocalipsei iminente: în cursul săptămânii care vine, miercuri, un nou proiect ştiinţific va anihila Terra! E un fapt incontestabil, de altfel, că în vreuna din miercurile care urmează, omenirea se va autodistruge, e doar o chestiune de timp... dar eu nu cred că e vremea, încă.

Totuşi, calculând existenţa unei şanse – oricât de mică ar fi – ca în zilele următoare să mor, îmi vine în minte o listă cu lucrurile pe care aş fi vrut să le fac şi le-am ratat:

1. să merg la El, să-i bat în geam şi, cu riscul de a fi nemaipomenit de ridicolă, să-i spun, privindu-i ochii, cât îl iubesc şi ce înseamnă pentru mine existenţa lui.
2. să îmi iert soţul şi să îi pot arăta că e totul la fel.
3. să conduc motocicleta mea pe un drum public.
4. să mă plimb noaptea pe o plajă din Grecia.
5. să recunosc în faţa unui vechi prieten că a avut mereu dreptate şi doar orgoliul meu m-a împiedicat să îi mulţumesc.
6. să vizitez Egiptul.
7. să rămân însărcinată.
8. să îmi caut prietenul cel mai bun în ţara unde a plecat.
9. să fug în lume cu Zburătorul care îmi topeşte sufletul.

Paradoxul e că dacă nu vom muri cu toţii miercuri, nu voi avea nici cea mai mică intenţie să încerc să îmi repar vreun regret!

prestigiul social si universitatile

Citind in urma cu cateva ore un tratat de sociologie, am fost uimita sa constat cat de mult importanta se confera relatiei dintre educatie si valoarea/meritul individului. Poate cercetarile nu sunt foarte recente, sau se aplica altor societati, dar eu sustin cu indarjire ca e falsa relatia specificata. Cu aceasta ocazie imi expun parerea (mai veche, dar intarita de constatari recente) despre sistemul bologna si tot ce implica el.

Poate ca e la moda, poate e mai eficient dpdv economic si international - e o problema serioasa procentul mic de indivizi cu studii superioare din romania- insa asta nu poate fi o scuza pentru ce se intampla.

Se stie ca in trecut doar cei cu adevarat inteligenti, harnici sau bogati puteau sa isi permita o facultate. Era o concurenta dezarmanta si o presiune greu de suportat pentru un spirit mediocru. Da, atunci persoanele care frecventau o institutie de invatamant superior aveau meritele individuale prezentate.

Dar acum... cand orice fiu de mare "jmeker" intra fara dificultati la facultate, si fetite care fac parada modei prin sali de curs si amfitreate, inzorzonate, coafate si cu tocuri de 12 centimetri, doar de dragul prestigiului de a fi "fata frumoasa si educata" (nu am nimic impotriva femeilor aranjate si imbracate frumos, dar sustin principiul asortarii tinutei cu contextul, e absurd sa mergi la scoala imbracata de club). Treptat, sistemul de valori se schimba. Devine mai importanta dimensiunea masinii parcate in fata scolii, emblema firmei de pe poseta, cluburile frecventate, etc, decat performantele dovedite sau cunostintele acumulate. Profesorii insisi coboara stacheta, isi formuleaza asteptarile pe masura capacitatilor studentilor.

Si se produce o cantitate sporita de intelectuali, care au, in majoritatea cazurilor, rezultate profesionale cel mult medii, nicidecum superioare. Este absolut evident ca situatia este in dezavantajul studentilor dotati, interesati de realizari intelectuale reale si capabili sa le realizeze. Dezavantajele se manifesta pe multiple planuri: datorita scaderii standardelor sunt abordati superficial, relativ cu aptitudinile pe care le au; cresterea numarului de studenti scade posibilitatea afirmarii individuale; nu putem neglija nici presiunea colectivului, (spre deosebire de cea clasica, orientata spre afirmare prin intelect, aceasta noua este centrata pe afirmarea prin teribilism si aspect)...

voi reveni...

Nefericirea e prietena veche cu Nimicul (prietenie cum intre oameni nu prea intalnesti.) dar vezi... Nimicul insusi e creat din Fericire, e parte din structura venelor sale. apoi... cine sa fi fost prima data? prima data a fost numai Nimic, orice s-ar zice...