feel no shame, human... you are not alone in your defeat!

cu cicatrici in genunchi... cazand de zeci de ori in fata altarului lui Eros.

cu fum in plamani... aducand mii de jertfe de ardere pe altarul Afroditei.

cu vocea stinsa... cantand in fiecare zi ode de preamarire pentru sagetile otravite ale lui Cupidon.

cu palmele ranite... strangand de-atatea ori cu pumnii pamantul pe care El a calcat, spre a-l saruta.

cu ochii obositi... plangand, tarziu in noapte, de fericire sfasietoare.

ma dor aceste rani uneori si, ca orice inima slaba, comit blasfemii injurandu-mi zeii pentru ca mi L-au adus in cale... atunci cand El uita sa vina.
dar... cand ii simt privirea inecandu-se in ochii mei... cand imi atinge mana cu degetele, ca din intamplare... cant. ard ofrande. plang de drag. rascolesc cu unghiile tarana de sub talpile Lui. si ma aplec iar, in genunchii goi, pe marmura rece din fata altarului.

if you miss me, mister, why do you keep leaving?!

o sa-mi fie dor de tine... foarte dor. de altfel, ca in fiecare dintre orele in care lipsesti (pe care ti le cronomentrez cu sfintenie si la un moment dat o sa-ti platesti absenta... scump... o sa imi fii dator cu atatea sarutari, incat n-o sa mai poti pleca de la mine cateva zile).

de fapt, deja mi-e dor de tine. mi-a fost dor inca din momentul in care ai facut al doilea pas in fata portii, plecand senin. daca iti amintesti din intamplare de mine zilele astea, mai da-mi un semn, mai scrie un cuvant, orice iti trece prin cap. (just in case, sunt oana aia blonda si "porno" de la andromeda, aia cu multi cercei, cu stil de frantuzoaica :P).

hmmm... asta ar fi trebuit sa fie mail. dar inainte sa dau send m-am razgandit si l-am facut postare de blog... las` ca trece...!

dar stii ceva...? mi-esti mai drag decat ar fi legal.
esti mai frumos decat ar fi moral.
ma simt mai fericita decat ar fi sanatos.

mic tratat eretic de antropologie culturala (versiunea scurta)

...si dumnezeu a facut cerul si pamantul... apoi a facut doi oameni. si apoi oamenii astia au avut urmasi si au umplut toate meleagurile.

primii oameni nu cunosteau monogamia. primii oameni erau organizati in sisteme matriarhale (big happy family). mai tarziu au avut sistem de harem, iubirea impartindu-se oarecum proportional intre membrii clanului (poligamia - apanaj al societatilor pagane? cate femei aveau fiecare dintre parintii vechiului testament?!).

a aparut intr-un final o gasca de oportunisti, acestia instituind drept norma convietuirea femeie-barbat, din ratiuni financiare in special (desi curtezanele erau acceptate in toate comunitatile ca un dat social, statutul tertilor a suferit diminuari considerabile de-a lungul istoriei).

inlantuiti de lege, muritorii nu isi puteau exprima capacitatea deplina a sentimentelor, pentru ca o singura persoana e intotdeauna insuficienta pentru a acoperi nevoia noastra de a oferi dragoste. drept urmare, au fost inventati zeii. zeci de divinitati, intelegatoare si antropomorfe, dispuse sa fie adorate fara limite.

multa vreme, panteonul a fost indestulator pentru inimile poporului. asta pana cand o alta hoarda de oportunisti au decis ca e nevoie de un singur zeu. drept dovada ca totusi suntem apti de iubire infinita si rasfranta asupra mai multor entitati, au fost creati sfintii. pana in secolul 21, ne inchinam lor, ii iubim si veneram.

exceptii de la tiparul prezentat? ei bine, "ereticii". care nu au nevoie sa-si mascheze iubirea stand in genunchi in fata icoanelor. care nu au nevoie sa refuleze daruindu-se fiintelor incognoscibile si inteleg sensul expresiei "prin iubire traieste dumnezeu in om".
acesti (ne)fericiti nu accepta legile impuse de o istorie frustrata si cauta inaltarea in spiritul semenilor. ei isi iubesc nemarginit aproapele, stiind ca astfel isi onoreaza creatorul. ei isi accepta natura sufletului si realizeaza ca a iubi un om e egoism, a iubi mai multi e dumnezeire.


cat de jos suntem daca ajungem sa credem ca acela care ucide alti oameni in numele credintei sale e mai bun decat acela care isi daruieste averea, ratiunea, trupul si simtirea nevoiasilor care ii indica cerul, indiferent de numarul lor?!?

poezie despre "what the fuck" (arta moderna sau asa ceva)

i feel like... what the fuck?!
keep asking to myself: what the fuck????
never been like this before, but in the end, it`s all about "what the fuck".
i need him to hear what i say, but he`s just wondering: what the fuck...?
one of these days my heart will peacefully crash. and all of them will cry like babies "what the fuck???????????"

p.s. numarul de inmatriculare a lui gabi (81 wtf) imi da inspiratie. pentru arta din asta moderna, cu rima gen hip-hop de slaba calitate. pentru nervi varsati pe biata tastatura. acesta nu e un post pentru a fi luat in considerare. ok?

ceva ce as vrea sa-ti spun, dar mai bine iti scriu

sunt multe lucruri pe care as vrea sa ti le spun, dar ceva ma opreste...
sunt atatea pe care as vrea sa le cunosti, dar poate nu esti interesat...
sau poate tacerea e totusi cel mai bun raspuns...

sunt sentimente paradoxale care ma incearca... ganduri triste... dorinte inexplicabile...
cateodata ma cuprinde un dor devastator... imbratisez pernele pe care zilele trecute ti-ai odihnit crestetul si sper sa mai gasesc vreo urma din mirosul tau, adulmec cu sete tesaturile care ti-au atins trupul ud.
imi e mintea plina de trairi contradictorii... ma privesc in oglinda si ma simt frumoasa pentru ca tu mi-ai mangaiat pielea.
ma revolt cu fiecare muschi atunci cand tu te joci cu mine, cand imi iei in ras slabiciunea fata de prezenta ta, cand imi pui la indoiala sinceritatea constatarilor (nu sunt complimente, sunt doar constatari).
te privesc atunci cand esti distant si preocupat si... poate as vrea sa stiu ce ganduri iti intuneca zambetul. e pana la urma mai bine ca nu stiu ce gandesti. ar fi mai dureros.

ca sa recunosc, nici eu nu stiu prea bine ce astept.
nici eu nu inteleg in totalitate de ce tremur, ce simt si de ce plang uneori.
nici eu nu pricep ce-i cu mine, cum se poate sa te doresc asa de mult si sa-mi lipsesti asa de amar.
dar un lucru stiu sigur: am trecut demult de limitele pe care mi le-am impus initial, in legatura cu tine. am depasit deja granitele luciditatii... imi place la nebunie, dar ma tem asa de tare!...

i won that bet! :D

let`s run away...! shall we!?

poze

oameni buni, aruncati o geana la blogul cu poze!

nu prea...

mi-a zis cineva o poanta. ceva de genu:
"un ardelean in tren. vine controloru si-l intreaba daca are bilet. el zice:
-nu prea...
-cum adica nu prea?
-adica am avut, dar l-am pierdut!"
de fiecare data cand cineva ma intreaba de verigheta de pe deget, imi amintesc de poanta de mai sus si primul impuls e sa-i spun "nu prea..."
eh, am ajuns sa rad la bancuri seci. mi-am dezvoltat simtul umorului! :D

niste blabla-uri

bla-bla...
bla-bla si bla-bla...
inca un pic de bla-bla...
iar bla-bla... etc.


p.s. ti-am spus recent ca esti minunat?!

vraji. de dragoste si de moarte.

"nici soarele sa nu te-ncalzeasca
fara mine!
nici apa sa nu te racoreasca
fara mine!
nici somnul sa nu te-odihneasca
fara mine!
nici mancarea sa nu te hraneasca
fara mine! etc"

asa incepe descantecul unui ritual dintr-o vraja de dragoste (mai veche decat limba romana).
vrajitoarele stiu ca orice vraja nelegitima se va intoarce impotriva lor, multiplicat.
crezi ca asta le opreste din a forta destinul?!
crezi ca ele nu cauta cu speranta in piept?
crezi ca nu asteapta cu lacrimi in ochi?
crezi ca nu viseaza, dureros de constiente ca nu-i nimic mai mult decat un vis?
tu... avand posibilitatea (credinta, mai mult) de a schimba ceva din mersul lucrurilor, dupa propria vointa, nu ai utiliza aceasta posibilitate? nu ai folosi orice metoda, oricat de riscanta, pentru a-l face al tau, fie si pentru cateva ore? daca raspunzi ca nu, te minti singur/a. sau n-ai iubit niciodata...

o constatare. un rezumat.

constatare: toate necazurile vin deodata.

ieri a fost, oficial, cea mai grea zi din viata mea, ever.
astazi a inceput, oficial, o noua zi. astazi vom uita (sau cel putin vom incerca sa uitam) tot ce a trecut deja, mai ales despre ieri.

rezumat: pentru a mia oara, poate, sustin ca lumea asta nu-i cea mai buna cu putinta.
vreau sa treaca timpul. sa cresc si eu. sa invat sa fiu mare. sa gasesc antidotul sentimentelor.

my master, i need your help... teach your pet your way to hate mortals! i beg you!.

sentimente, fara resentimente

ma simt fericita. e ciudat, avand in vedere prin ce tocmai am trecut. poate e o fericire fortata, ca sa compensez pierderile. sau poate e o fericire reala, venita de dincolo de situatiile evidente pentru orice trecator.
am prostul obicei sa ma las incantata de lucruri foarte mici, minuscule de-a dreptul (fara conotatii). zic prost obicei, pentru ca are si un revers: in egala masura nefericirea mi-e provocata de gesturi sau intamplari absolut nesemnificative pentru altcineva (de exemplu, de fiecare data cand pleaca, in mod natural, iar eu nu stiu niciodata daca se va mai intoarce).
descopar o lume nemaipomenita, dar inspaimantatoare la culme. ma tem si ma atrage in acelasi timp. ma cuprind senzatii (n-o sa le spun "sentimente") pe a caror existenta am pus-o sub semnul intrebarii de mii de ori inainte. ma toropesc doruri mai profunde decat ar fi potrivit.
semnificatia expresiei "a trai fiecare clipa ca si cum ar fi ultima" mi s-a revelat intr-o maniera neasteptata. savurez si admir totul, cu setea celui ratacit printr-un pustiu fara margini. si daca asta inseamna ratacire, n-as vrea sa imi regasesc calea... daca asta inseamna pacat, o sa-mi accept damnarea cu zambetul pe buze!
sunt fericita. de confirmari si aprobari nu am nevoie acum. nu mai am nevoie... traiesc ce e, iubesc cum e. cand nu va mai fi, cand va decide sa nu fie, ii voi multumi pentru tot ce mi-a aratat, pentru tot ce m-a invatat si pentru fiecare minut in care mi-a atins pielea si i-am gustat buzele. pentru ca mi-a demonstrat, cu atat de putin (incat nici nu are habar), ca oamenii sunt o ingramadire ce merita iubita, ca lumea e un loc nepretuit si... bmw poate fi o masina faina.

dilema zilei:

am nevoie de niste pareri. chiar daca nu e un domeniu in care parerile altora sunt avizate, cer o mana de ajutor din partea unora care au fost deja ca mine (si eu n-am fost ca si ei inca).
ipoteza e urmatoarea: tu esti io (aia de s-a fript cu supa si acuma sufla in iaurt). tu tre sa nu stai singur/a, ca asa se cere. tu ai la dispozitie "oportunitatile" de mai jos. tu - adica io - ce vei alege? pricepi ipoteza? daca da, voteaza aci!


p.s. am o vaga senzatie ca m-am dilit. daca mai observa cineva asta, il rog frumos sa ma anunte si pe mine ca-i grav. macar sa pot cere ajutor de specialitate inainte sa devina nemaipomenit de rau :))

UPDATE: voi oamenii sunteti plini de haz. pe bune amu. voturile voastre ma... socheaza. interesanta perspectiva asta cu "raul pe care il cunosti deja"... sau sa fie doar faptul ca varianta e inadmisibila din principiu si tot ce tinde spre imposibil e mai interesant?!
pana la urma, un drag prieten, un lup curajos, e mereu alaturi de mine cand am nevoie de un ghid (si acum, in perioada asta, chiar am nevoie de o orientare). pentru asta ii multumesc aci, in public.
cat despre poll... o sa va luminez in scurt timp care e semnificatia si importanta lui. deocamdata mai exprimati-va parerea, fara rusine.
intre noi fie vorba, decizia mea in viata reala a fost deja luata si nah... merg pe principiul ca nu se poate dragoste cu forta (e viol, ca sa citez un mare om). mai multe detalii intr-un post viitor.

ceva frumos, pentru destindere

incep atipic si incerc sa promit ca nu se va mai intampla: sa pun un clip pe blog. da` amu vreau sa auziti si voi ceva frumos. play and enjoy! :))

`neata popor!

incep prin a cita un mare filosof: "i shall call him squishy and he shall be mine! he shall be my squishy!" (finding nemo).
e cea mai touching fraza pe care am auzit-o in ultima vreme si ma binedispune mereu cand imi amintesc despre asta. acesta e motivul pentru care incep proaspata mea viata cu un titlu aparent prostesc.
am sters vechiul blog din diferite considerente. irelevante, acum.
dar... cum n-am murit, singura varianta alternativa ce mi-a ramas disponibila e sa devin mai puternica. si sunt gata sa musc din nou din destin ca dintr-o nectarina zemoasa si parfumata. ca-s puternica!
mi-e greu sa scriu, imposibil. cartea mi-a ramas pe la pagina 152 de cateva luni bune. dar voi incerca... i`ll do my best.
voi, care ati mai zabovit p-aci, prin preajma mea, sunteti bineveniti sa ma cititi si apoi sa ma injurati, apreciati sau ignorati, dupa cum credeti de cuviinta.