...si dumnezeu a facut cerul si pamantul... apoi a facut doi oameni. si apoi oamenii astia au avut urmasi si au umplut toate meleagurile.
primii oameni nu cunosteau monogamia. primii oameni erau organizati in sisteme matriarhale (big happy family). mai tarziu au avut sistem de harem, iubirea impartindu-se oarecum proportional intre membrii clanului (poligamia - apanaj al societatilor pagane? cate femei aveau fiecare dintre parintii vechiului testament?!).
a aparut intr-un final o gasca de oportunisti, acestia instituind drept norma convietuirea femeie-barbat, din ratiuni financiare in special (desi curtezanele erau acceptate in toate comunitatile ca un dat social, statutul tertilor a suferit diminuari considerabile de-a lungul istoriei).
inlantuiti de lege, muritorii nu isi puteau exprima capacitatea deplina a sentimentelor, pentru ca o singura persoana e intotdeauna insuficienta pentru a acoperi nevoia noastra de a oferi dragoste. drept urmare, au fost inventati zeii. zeci de divinitati, intelegatoare si antropomorfe, dispuse sa fie adorate fara limite.
multa vreme, panteonul a fost indestulator pentru inimile poporului. asta pana cand o alta hoarda de oportunisti au decis ca e nevoie de un singur zeu. drept dovada ca totusi suntem apti de iubire infinita si rasfranta asupra mai multor entitati, au fost creati sfintii. pana in secolul 21, ne inchinam lor, ii iubim si veneram.
exceptii de la tiparul prezentat? ei bine, "ereticii". care nu au nevoie sa-si mascheze iubirea stand in genunchi in fata icoanelor. care nu au nevoie sa refuleze daruindu-se fiintelor incognoscibile si inteleg sensul expresiei "prin iubire traieste dumnezeu in om".
acesti (ne)fericiti nu accepta legile impuse de o istorie frustrata si cauta inaltarea in spiritul semenilor. ei isi iubesc nemarginit aproapele, stiind ca astfel isi onoreaza creatorul. ei isi accepta natura sufletului si realizeaza ca a iubi un om e egoism, a iubi mai multi e dumnezeire.
cat de jos suntem daca ajungem sa credem ca acela care ucide alti oameni in numele credintei sale e mai bun decat acela care isi daruieste averea, ratiunea, trupul si simtirea nevoiasilor care ii indica cerul, indiferent de numarul lor?!?
Tare fain! Bravo!
RăspundețiȘtergereHm. Nici macar nu pot spune ca e un subiect sensibil cel descris de tine. Pur si simplu ceea ce numim noi religie e deobicei un instrument de control. La urma urmei, un ev mediu intreg, daca erai destept si prea debil fizic pentru arme, nu aveai alta cale de a-te realiza decit biserica. E explicabil. Triumful mintii si al intrigii asupra brutalitatii si prostiei. Nu are mare importanta daca e vorba de monoteism sau politeism. Nu e important daca e vorba de monogamie, sau de poligamie. Intreaga istorie umana e doar un joc de-a cine are voie si cine nu. In momentul in care a fost impusa monogamia, se dorea exact ceea ce au dorit politrucii nostrii cu legarea iobagului de pamint. Pentru a controla total, chiar trebuie sa ai sub control tot. De aceea pe vremuri isi dadeau popii aprobarea la casatorii. Era si asta un favor. Pur si simplu au cladit o intreaga cultura a interzicerii, pentru ca apoi sa vinda drepturile de iertare. Toti pacatuiesc, in mod egal. Doar c aunii, mai egali decit altii, putea primi favorul unei iertari. Acealsi principiu cu camatarii. TU ai dorit, nu ei ti-au dat. In fond , si ISO a fost impus la fel.
RăspundețiȘtergerewe love a few, but love them more. if what we do feel can be called love. we weep tonight...and we miss thee >:D<
RăspundețiȘtergere