nu scriu pentru aceia de departe, ce nu cunosc niciun drum inapoi.
nu scriu acelora care ma poarta deasupra luminii, pe strazi.
nu scriu despre buchete pe care ei, prea tristi si poate beti, le risipesc pentru vreo sarutare fara dor.
nu scriu pentru Nimic, el e intreg si nu mai are nevoie de poeti.
scriu pentru noi, copii ce-nvatam sa iubim.
scriu pentru tine si pentru crengile uscate, ucise de piciorul tau.
scriu pentru tine. si pentru urmele adanci din praf.
scriu ca sa stii si tu, tarziu cum e, ca noi am ras odata impreuna.
si ai trecut asa, fara sa-ti pese...
oh, ai trecut prin mine ca printr-o ruina de-a ta: usor ingandurat, usor interesat, usor amuzat.
tu ai trecut, dar inca ai ramas...
eu nu mai sunt demult, dar inca scriu... pentru tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu