luni, octombrie 26, 2009

sa fiu altarul vietii tale...

mucul de tigara, stins doar pe jumatate, fumega inca in scrumiera plina...
ea isi aprinse alta tigara si trase din tutunul infierbantat, cu pofta.
simtea adierea mortii in aerul imbacsit de fum si totusi il inspira, il adora. nicio fibra a fiintei sale nu se cutremura la gandul ca va pieri atat de curand. isi accepta sfarsitul. nu cu resemnare, nici cu nepasare, ci firesc. asa cum nu era niciodata surprinsa de faptul ca soarele rasare in fiecare dimineata, diagnosticul care prevestea o moarte prematura nu-i produsese nicio reactie.
isi continua viata, toate lucrurile isi urmau cursul.
cu o seara inainte, el o intrebase unde ar dori sa faca dragoste prima oara. intrebarea aceea ii domina de atunci gandurile. perpectiva propriei morti era neinsemnata, in comparatie cu tonul lui tandru, dar ferm, care acompaniase cuvintele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu