
poti sa razi! si eu am ras la vremea mea... dar cine rade la urma rade mai bine, nu? asa ca e timpul tau... prapadeste-te de ras! have fun!
"prin iubire traieste dumnezeu in om..."

n-au treabă stelele cu noi!să mă arunc în braţele unui străin...
pe străzi neluminate şi pustii...
cu pardesie lungi şi cenuşii...
tăcuţi, fumând, fără a ne zâmbi...
să mă arunc în propriile-mi braţe?
pe străzi pline de freamăt şi culori...
cu firme zgomotoase, cerşetori...
cu mintea goală, urlând dup-ajutor...
pe-atâta de străini ne suntem noi,
privindu-ne-n oglindă şi-napoi...
pe cât ne este orice muritor,
fie iubit, fie un trecător!
veci nu am crezut in dragoste la prima vedere. cum eu am o teorie despre orice, elaborasem demult si o explicatie buna din punct de vedere psihologic despre mecanismul indragostirii subite. e prea multa si plictisitoare sa o povestesc aci, mai ales in starea in care sunt acum... 8->
ar fi o incercare buna sa explic dupa teoria mea ce s-a intamplat... dar inutila incercare! descriu senzatia: apocalipsa! primul lucru ce mi-a trecut prin minte a fost ca a venit sfarsitul lumii. a inceput cerul sa coboare si mi-a atins fruntea... o panica insotita de acea dulce nebunie a alcoolului care accelereaza pulsul ametitor (fara sa fie alcool in realitate, evident). lacrimi ce imi inundau genele si aer prea putin in jurul meu... revelatia descoperirii fructului din mijlocul edenului!
de fiecare data cand ma indragostesc de un om, iubesc in aceasi masura -nemasurata- toata omenirea, cu diformitatile si anomaliile ei, cu intunecimile si nedreptatile ei! iubesc totul, tot universul si toate moleculele, fiecare in parte! si iubesc omul pana la durere. il ador ca pe o icoana crestata in lemn...
cum este? e... minunat! desavarsit! mai mult decat un om! mai mult decat un inger oarecare! e... intreaga infinitate in El! il pot privi la nesfarsit, fara sa ma satur de imaginea lui... il pot iubi, de azi inainte, mai mult decat arta insasi!
o indragostire fara rost, o halucinatie hormonala? lipsita de temei e orice teorie profund gandita si calculata! sunt prea batrana, in orice caz, pentru iubiri... prea tarziu pentru dezintegrari lipsite de inteles...
niciodata nu am crezut in dragostea la prima vedere! avem nevoie, in existenta noastra, de o experienta ca sa credem in eter! si credem oare...?
am fost bruneta ani de-a lungul, neagra ca taciunele.
apoi...
am testat toate nuantele de saten.
am fost portocalie (involuntar).
roz magenta.
si un blond frumos, auriu.
galbena ca un pui.
si argintie-movulie.
acum... dupa lupte seculare (vorba poetului :P) am devenit in sfarsit ceea ce urmaream sa devin de prin primii ani de viata: o fata cu par albastru. da, da, ati citit bine... albastru. e recent si inca nu am aflat reactiile poporului... dar scriu pe aici pentru ca vreau de fapt sa ma laud! i`m blueeeeeeeeeeeeeeeeee!

puterea ta e asa de mare: imi trimiti o poza si ma bucur pana la lacrimi. nimic mai mult nu vreau de la tine acum. imi spui 2 cuvinte si povestesti cu mine de parca am fi prieteni buni si ma bucur si mai tare...
oare din ce colt al eterului iti extragi tu puterea asta supranaturala de a decide soarta unei necunoscute? din nenorocirea faptului ca esti o minune cum pamantul nu a mai cunoscut?
bah, acuma o dreg asa: eu nu sunt blogger-itza! mda, mai scriu cate ceva pe aci (destul de rar, totusi). a trecut cam un an si jumate de cand scriu si postul asta e abia nr 91.
nu scriu despre stiri, despre ce mai misca in oras/ tara/ lume/ galaxie. tot respectul pt cei care considera ca merita pierduta vremea urmarind problemele umanitatii. ii mai citesc cateodata, aflu si eu o stire extra-importanta la 3 luni dupa ce s-a terminat orice discutie despre subiect. nu ma uit la tv, ascult radio cam o data pe luna, cel mult, pur si simplu nu ma roade curiozitatea despre capra vecinului...
nu imi expun parerile despre cat de incompetente sunt autoritatile, despre cat de nasoale sunt anumite cizme la moda, despre cat de tare urasc ceapa fripta. din nou, tot respectul pentru cei care au asemenea pareri si le sustin sus si tare. as avea si eu de scris volume intregi despre ce ador si ce nu suport. dar m-am limitat sa le rezum in aprox 90 de fraze, intr-un post anterior. citesc si parerile altora, mi se pare un fel de experiment psihologic. e chiar interesant.
nu adaug clipuri de pe youtube. am pus vreo 3 in toata existenta mea. doar melodii care mi-s dragi si pe care as vrea sa le asculte toata lumea. sigur, melodiile din categoria specificata sunt cu sutele, dar din principiu nu pun sute de clipuri pe blog.
target-ul meu este format din vreo 10-20 de oameni, prieteni in general. care citesc de buna voie (si cu drag, sper) ideile mele "absurdo-romantico-schizofrenice", ca sa citez pe unul dintre ei.
mai comentez cate un articol unor amici, foarte selectiv. nu fac din bloggerreala o meserie, nici nu intentionez, asa cum nu voi face meserie din niciuna dintre facultatile la care studiez acum.
ma irita blogosfera. bloggerii sunt usor paranoici. fiecare cuvant/ comentariu il considera un afront personal, fie ca li se adreseaza, fie ca nu. urmaresc razboaie de genul pe toate blogurile. mereu este un comentator certaret, mereu se face referire la alte bloguri, mereu se contrazice cineva. e plictisitor si tensionant.
eu scriu despre mine si despre oamenii care mi-s dragi. si atat. poate in speranta ca acei oameni vor citi la un moment dat ce vreau sa le spun. poate ca sa imi demonstrez mie insami ceva. poate ca sa refulez prin scris. poate ca sa daram parerile bune ale cunoscutilor despre mine. oricum ar fi, multumesc oficial celor care ma citesc. si multumesc celor care inteleg....
vei plange. vei bea prea mult. o sa tremuri, o sa fumezi cateva pachete de tigari intr-o noapte si vei blestema cerul... se presupune ca dragostea ne face mai frumosi. cum explicam atunci chipul schimonosit de durere si alcool, tenul patat de rimelul scurs, fruntea incruntata si pumnii inclestati?
gresim. nu stim sa iubim. e in natura noastra de muritori sa ne agatam cu disperare de etern. ni-s prea rare sansele si prea scurt timpul. vrem sa ne consideram definitiv si total. ne limitam de trecerea prin valuri, fara sa observam oceanul.
si pierdem astfel intreaga ratiune a fericirii. in momentul in care iubim pentru prima data, ne pierdem jocul. luam subit fiecare gest si fiecare cuvant in serios. ne transformam in pradatori, traim intr-o lupta. copilaria e minunata tocmai pentru ca e usoara, pentru ca nicio catastrofa nu poate distrage atentia unui copil de la jocul sau.
propun ceva: let's play a game! hai sa ne jucam de-a viata. hai sa ne jucam de-a amorul. hai sa avem credinta nestramutata ca nicio decizie pe care o luam nu e definitiva, niciun gest nu e ireparabil. hai sa credem ca niciunul dintre Ei nu e El. ca e doar un joc amuzant, pe care trebuie sa il savuram cu frenezie... si ca se va termina intr-o buna zi. hai sa nu mai tinem cu dintii de situatii care nu mai sunt amuzante de mult! cand ne plictisim de un joc, hai sa ne luam jucariile si sa plecam acasa!
"dumnezeu prin iubire traieste in om." cine poate crede ca dumnezeu este, chip si asemanare, precum iubirea noastra? un demiurg trist, ros de durere, chinuit de regrete ne-a facut atat de desavarsiti? permiteti-mi sa cred ca nu e asa. ca e plin de bucurie, de lumina si de viata. iubirea merita traita doar daca e extaz!
si... cum nimeni nu e profet in tara lui... eu traiesc devastator iubirile. devastator de intens. dar nu chinuitor, ci creativ. o dragoste ce duce la creatie isi dobandeste legitimitatea. cu siguranta nu as fi putut scrie nici un sfert din carte daca nu ar fi fost nepasarea lui crunta, daca nu imi arunca privirile acelea reci si pline de tiranie... si totusi... dragostea nu e cu nimic mai serioasa decat un joc de remi... nu poti pierde mai mult decat ai investit...
am primit o leapsa. am vazut ca multi au treaba cu jocul asta, dar mie mi se pare funny, deci joc. suna asa: pornesti winamp, apoi cu ajutorul lui dj shuffle, raspunzi la intrebare prin melodia ce vine random. god, abia m-am trezit, sper ca a priceput cineva ce vreau sa zic :-".
ah si inainte sa uit.... dau mai departe urmatorilor: lui miky, lupului de la marginea noptii (he likes to play) , moly si oricui citeste! daca citesti asta, e prea tarziu, ai luat-o deja! :)) jucati ca e chiar tare!
1. How r u feeling today
kiss - god gave rock'n roll to you (yup, i feel... blessed)
2. How do ur friends see you ?
bucovina - tara de dincolo de varfuri de brad (asta o fi un lucru bun? sa fiu vazuta ca o tara indepartata?)
3. What is the story of ur life ?
sub zero - ma cheama la ea (story of my life... sunt chemata la cineva/ceva... ma abtin sa presupun cine ma cheama)
4. What song describes you ?
no face - if you were a teardrop (aici cred ca dj shuffle a dat-o in bara... nu ma prea reprezinta piesa)
5. How is ur life going ?
david - sexy thing (perfect. se potriveste de minune. plus ca asociez piesa cu cineva 8-> si-mi da fiori cand o aud)
6. Do people secretly lust after you ?
irish drinking songs - montain dew (asta inseamna ca e e valabil numai in conditii de betie? )
7. Will you have a happy life ?
eluveitie - uis elveti (intrebarea asta ramane un mister. pt ca nu inteleg ce se spune in cantec. dar ritmul ma face totusi sa cred ca e ceva pozitiv)
acuma hai, sa va vad si pe voi! :D

mă doare adânc tot ce eşti, căci tu eşti eu şi gândurile tale de durere sunt ale mele..."
asta cuprinde capitolul "eu in durerea ta. si invers" din carte. iti citeam durerea cu cateva luni in urma. te prefaceai ca e doar extaz, dar eu cunosc prea bine semnificatia fortata a unui cer albastru in cantecele tale... si ma durea durerea ta ascunsa!
acum... iti citesc disperarea pe care nici nu te chinui s-o ascunzi. o scrii direct, in cate o fraza explodand orbitor. in 4 posturi pe zi. in fel si chip. si zeul asa-zis al amorului iti intelege disperarea, caci o impartaseste.
insa aceasta noua stare a ta nu ma mai doare ca inainte. pentru ca am prevazut-o de la inceput. stiam ca va veni, inevitabil ziua in care sa pacatuiesti ascultand glasul adevarului si vei indura apoi chinurile vrajitoarelor vinovate de blasfemii contra zeilor inchipuiti. stiam ca intr-un fel sau altul, amandoi va veti gasi curajul de a lupta pentru ce e drept. si presimteam ca revelatia sfarsitului iminent si imposibil prin cruzimea sa, va produce spasme lungi, ca pumnii in stomac.
si nici nu ma ingrijorez de urmari. pentru ca stiu din propriile rataciri... pacatele savarsite in zbor nu te destineaza iadului. pentru ca ereziile contra zeilor falsi atrag bunavointa zeilor corecti, care stapanesc in tacere inimile, chiar si acele inimi inmuiate in adorarea temporara a altor netrebnici...
ps. vei citi asta si vei intelege ca e doar nostalgie pentru ca nu am fost eu cea binecuvantata de vreun zeu scandinav al erosului, ca eu nu am fost aleasa de milenii ca ofranda, ca eu nu mi-am cufundat ochii inlacrimati in infinitatea pletelor sale aurii din tinerete... nu-ti pese, muritorule! nu-ti pese de ignoranta noastra! si ascult-o bine pe anna, ea stie, in cazul acesta, cat pretuieste lumina daruita de El...
ca de obicei, nu dorm. si ca sa imi treaca timpul, am decis sa cotrobai prin sifonierul asta aglomerat care se numeste net. am cautat bloguri. pareri.
si dintre ele, cele mai impresionante apartin unor... ei bine, copii! adica persoane de 12-16 ani. gasesc asta mai mult decat fermecator. copii astia gandesc superb. si scriu divin.
ce faceam eu la varsta lor? mai nimic demn de retinut... scriam prost, gandeam prost si pierdeam vremea. in timp ce ei... pot de departe sa imi faca micutul blog de rusine, comparandu-l cu al lor... ok, stiu ca blogul asta e facut din pierdere de suflet si e umplut de posturi dezradacinate dintr-o carte care nu isi mai gaseste sfarsitul...
trec direct la concluzie: noi, batranii, ne pierdem imaginatia. pe zi ce trece, cu fiecare noapte de singuratate. ne pandeste senilitatea aproape. m-am trezit in mijlocul unui desert stilistic... plutind pe un ocean de cuvinte ucise...
m-au bucurat realizarile acestor copii imbatati de viata abia descoperita din jurul lor si ametiti de fumul vreunui kent furat din poseta mamei, postalit in spatele blocului... dar ma simt cu atat mai aproape de sarcofagul propriu... si ma tem!
atunci cand te "prafuiesti" cu ceva droguri halucinogene, ce rezulta depinde in totalitate de caracterul si mintiuca utilizatorului...
n-as vrea sa incerc asta, pentru ca nu imi cunosc inca limitele imaginatiei, dar am o vaga senzatie ca nu poate fi de bine sa am halucinatii... este exclus sa vad castele gotice si printese imbracate in roz, valsand in ploaie de petale de ciresi... anyway, imaginatia mea imi da multa bataie de cap, de cele mai multe ori...
de exemplu: boxeri + casca de inginer + bocanci cu sireturile desfacute = o noapte nedormita!
sau: corp ud, iesit de la dus + parfumul + mainile alea = tremuratul picioarelor si inceput de alzheimer (acuma stii ce e, nu?).
sau: esarfa legata in jurul coapselor mele + respectiva esarfa smulsa cu dintii + gropita din obraz = o alta noapte nedormita, la vremea aia.
sau: cluj + cafea (pt energie) + poze porno = niste trepidatii ciudate in cavitatea abdominala.
exclud totusi varianta: miros de capsuni + urechi de iepurash playboy + restul nud + catuse (catusele sunt din alta poveste) = un interes difuz. asta e un pic kinky chiar si pentru mine.
aceasta fiind situatia... oare n-au intrat zilele in sac? intreb asa, de curiozitate...
te vad:
- cu nasul lipit de sticla ferestrei, jucandu-te de-a amorezul...
- cu parul intins peste iarba, in frig, fara haina....
- cu lacrimi de furie pe fata, siroaie...
- cu pas hotarat, infruntand un imperiu...
- cu mine de mana, plutind peste pietre...
- cu polen de tei intre buze, pe banca...
- cantandu-mi...
- gatind grijuliu pentru toti, pentru mine...
- in intuneric, asteptand cu mirare...
- mangaindu-ma ca pe un dar de craciun...
- atingandu-mi cu varful degetelor cerceii...
... e ceea ce vad in tine, chiar si acum, cand ma privesti peste umar, cu pumnii inclestati, blestemandu-ti in soapta copilaria, pe mine...
http://faithlessfairypix.blogspot.com/ asta e noul meu blog - secundar. cu niste incercari de poze. ca sa vada poporul ce stie nikonu` meu (deocamdata el face totul, eu mai tre sa invat sa scot zeama din el).
acuma hai! clatiti-va holbanii pe acolo!
ba, stiti ce? o sa imi scuzati limbajul astazi. ca parca mi-i dor de profu de mate din liceu si simt nevoia sa-i amintesc dumele... da, astia care vreti sa ma linsati pt ca am zis ca mi-e dor de ronghiosi, stiti unde stau!
unul dintre principalele proiecte pe 2009: mi-am propus sa dorm mai putin. pana azi dimineata (bine, recunosc, era ora 15 si ceva), cand m-am trezit cu lacrimi in ochi. nu ca as fi avut vreun cosmar, dimpotriva: lacrimi de fericire!
cred ca oricine stie, am un asa-zis defect, care ma face sa visez prea intens. adica, atat de intens incat nu stiu niciodata daca a fost vis sau am trait in realitate intamplarea. mda, derutant...
dar uite si o parte pozitiva a visurilor mele de psihopat latent: uneori mi se "infatiseaza" evenimente placute/extrem de placute/de-a dreptul orgasmice, care au o rata de aparitie in lumea reala de ordinul procentelor cu minus. nu am formulat bine, dar pricepi tu: sunt imposibile! voi argumenta imposibilitatea acestora print-un fapt statistic simplu: 11% dintre pamanteni sunt homosexuali declarati! restul e o chestie de deductie...
ok, si tocmai aceste vise amuzante sunt un motiv bun sa dorm si mai mult in 2009. pai cum naiba, doar nu in fiecare zi am sansa sa fiu tinuta de mana, sa fiu privita gales de omu` cela, nu? si sa il simt asa ca in realitate...
am deschis ochii, m-am ridicat incet si am cazut din nou cu capul pe perna. credeam ca o sa-i gasesc mirosul intre asternuturi. eram sigura ca a fost adevarat. si mi-am petrecut cateva ore din zi plutind literalmente de fericire. se pare ca mi-s de ajuns si visurile ca sa zbor...
acum imi gatesc niste ravioli. am si niste amintiri placute care includ prepararea de ravioli. doar asa, ca sa imi continui ziua intr-o fericire deplina. :D
vreau sa ma scuz. nu stiu prin ce circumstanta anume, dar am generat un mic uragan cu articolul de ieri. un blogger foarte pretios si drag mie prin creatia lui s-a simtit vizat de furia mea (desi era adresata cu totul altcuiva) si a replicat intr-un mod care mi-a provocat multa tristete. si imi pare rau...
sunt mii, poate milioane de bloguri pe net. eu am ales cateva, relativ putine, pe care le urmaresc constant. si acelea sunt alese pentru ca imi fac placere, pentru ca am gasit in fiecare dintre ele ceva care imi aduce o doza de lumina in priviri, ceva care imi arata ca oamenii de langa noi sunt plini de talent, resurse nebanuite, si ca omenirea mai are o sansa!
va citesc pentru ca imi place cu adevarat ce faceti. altfel,as trece cu privirea, rasfoind cateva zile site-ul vostru, si apoi l-as lasa in plata domnului.
nu stiu cat de mult conteaza, dar vreau sa te rog sa nu ne parasesti pentru o eroare regretabila! mutumesc mult, daca iei in considerare parerea mea, asa cum ai luat-o cand nu era necesar, pentru ca nu se referea la tine! multumesc
e iz de sesiune. ca orice student serios, ar trebui sa iau in mana (sau macar sub burta) o carte.
dar nu, draguta, eu stau de aseara dintr-o vreme si citesc un blog. nu conteaza care. imi face creierii sa zbiare. nu-l mai suport pe autor si daca ar fi langa mine probabil as fi tentata sa il palesc letal cu o sticla de cola. dar citesc inca, cu un fel de masochism fiecare litera de puroi intelectual pe care a excretat-o de-a lungul vremii...
de cateva zile, de cand l-am descoperit pe individ (si i-am citit articolele cand am avut un pic de timp), ma cuprinde tot mai mult nevoia de a-mi sterge propriul blog. ce sa zic de lehamitea de a scrie aici... nevermind. trec usurel si peste asta... see you! sau poate nu... poate il sterg pana la urma!

tu... eşti un laş... însă tu nu vei putea să îţi citeşti laşitatea, pentru că o necinsteşti, o numeşti, plin de mândrie, "voinţă" şi o admiri din spatele umbrelor!

la multi ani, 2009! asa se zice, right?
hmmm... cred că oamenii au învăţat primele dansuri de la fulgii de zăpadă, care se sting fără extaz, definitiv, după ce îşi încheie pledoaria.
imi pare nelumesc de frumos orice craciun. suntem cu totii mai milosi, mai drepti si mai darnici cu inimile. suntem mai beti. dar e prezent in ochii fiecaruia un dar dumnezeiesc, un prunc de magie si zapada proaspata...
că voi avea curajul să întreb.
1. moly
2. culoarea rosie
3. sa fumez kent
4. haggard
5. parfumul str8
6. organza si volare (combinate)
7. lamaile
8. cerul si tot ce are pe el
9. focul
10. oamenii mei cand povestesc, in lumea lor, si rad si eu ii privesc
11. pleata lor
12. genele mele
13. shoes-ii
14. nokia e51
15. dulciurile si mai ales jeleurile acre
16. vinul bun
17. noaptea cu stele
18. jocul titan quest
19. pisicile mele
20. sacii plini cu trolli
21. pizza cu smantana si mult ketchup
22. klaoodeoo si mainile lui pe pielea mea
23. povestile despre bonaparte
24. poeziile lui blaga
25. sa aud barbati frumosi vorbind franceza
26. sa dansez in ernesto
27. zzr 1400
28. casele in care miroase a clor
29. crinii
30. browser-ul opera
damn as mai putea scrie. .. imi plac multe lucruri... hey copii nu facem si o lista cu ceea ce nu ne place? ar fi mai scurta...
1. cata
2. radu
3. biblia
4. coranul
5. cateva brichete bune
6. cateva tuburi cu gaz pt brichete
7. o sticla de str8
8. maceta
9. cutitul din buzunarul stang al paltonului meu
10. cateva periute de dinti
11. lotiune de protectie solara (daca nu, e useless orice pregatire, ca mor de cancer de piele)
12. bax de milka cu caramel
13. mii de cartuse de kent
14. creioane si un top de coli
15. samanta de lamai
16. rucsac
17. chup si sisi
18. sfori rezistente
19. un troll (pe tomata cel mai probabil. poate si pe blue)
20. o oglinda
21. o lopata
22. sapun
23. pe sis a mea, dar nu cred ca ar veni
24. poze.
25. atat
nu cred ca mi-ar trebui tocmai 30 de lucruri.
mai am si o varianta de rezerva, totusi: 30 de cutii imense in care sa incapa tot ce mi-as putea imagina. hihi.
sunt atat de obosita incat am tendinta sa imi aprind tigara invers. adica sa aprind filtrul (yeah, am mai reusit asta de vreo 2 ori, e groaznic). nu vreau, evident, sa inhalez miros de filtru de kent acuma. dar sunt obosita. am dormit prea putin. am calatorit intr-un microbus preistoric mai toata ziua. am stat noaptea trecuta si am jucat remi cu matusa mea. am povestit fel de fel de nebunii. ne vedem prea rar ca sa ne permitem sa ne irosim clipele dormind. sunt pe jumatate lesinata. din 7 cuvinte, 5 le scriu gresit. corectez cat ma mai tin ochii. termin tigara si lesin de-a binelea, cu teasta pe monitor.
p.s. in general, nu mai pot scrie. incep sa imbatranesc. mi-e din ce in ce mai dor de tinerete. la timis am dormit in camera aceea plina de fantome. ma bantuie inca. fantomele tineretii.
niciunul nu meritaţi domnia, trădătorilor!
văd lucruri şi le simt profund. unele mă dor, unele mă vindecă. dar nimic din ce văd sau simt nu poate fi comparat cu uraganul de trăiri provocate de amor. puţine evenimente mă pot copleşi în asemenea măsură... de aceea scriu atât de mult despre dragoste, e vindecarea mea.
ei zboară peste ţărână şi privesc cu un dispreţ tolerant neputinţele oaselor umane... sunt imposibil de iubit. şi sunt imposibil de ghicit.
te ascund în mine ca pe o perlă perfectă. scoarţa mea exterioară nu te dezvăluie nimănui. tu eşti valoarea mea în ochii cerului. taina mea cea preţioasă... nu aş putea să te reneg, tu mă înveţi să fiu eu!
uşi deschise fără rost...mi se şopteşte că totul a mers curat şi frumos...
dar simt că nu am fost deodată, amândoi,
cei care au murit în luna mai.
ah, ştii şi tu, te-aş fi iubit în ciuda oricărui prăpăd!
...chiar şi în ciuda ta, bărbat nedemn!
cred că aş fi vrut să nu te văd. da, îmi amintesc, m-am rugat ani de-a rândul să ni se intersecteze privirile! şi ştiu că-mi merit pedeapsa...
dar de fiecare dată când imaginea ta îmi striveşte lobul occipital mă simt ca o vrăjitoare pe rugul aprins. şi cred că toată viaţa mea e fără rost, acum.
lacrimile unui copil se plătesc înzecit... iartă-mă, iubitule! nici moartea nu mă primeşte, pământul mă refuză fără iertarea ta. suntem legaţi iremediabil, peste lume, peste fire... ura leagă sufletele mai mult decât iubirea.
e ca şi cum ar fi supuşi unui examen dificil. au nevoie de mari pregătiri ca să-mi poată onora dorinţa de a-i întâlni. dacă aş comite imprudenţa să îi anunţ fără avertismente anterioare, refuză, indiferent de circumstaţe. nu le pot spune cu câteva minute înainte, nici gând! le trebuie o perioadă de cel puţin 2 zile ca să accepte. cât de veritabilă le poate fi iubirea pe care o ţin aşa de îndepărtată?!?

explicatia? l-am lasat la prietenul asta la garaj ca sa-mi schimbe uleiul din cardan.

p.s. ma gandesc la modul in care mi-am sarbatorit ziua anul trecut. ah! cred ca am primit cel mai frumos cadou din toata istoria mea... si mai ales atunci (poate din cauza ca am implinit 20 de ani) puterile mele magice m-au uimit si pe mine! ah, superb! can't wait for my birthday! \:D/
şi totuşi mă întreb aproape rânjind de plăcere: ce scop au destinele voastre raţionale, calculate în toţi algoritmii realităţii? ce bucurie vă poate atinge, de vreme ce iluzia vă e îndepărtată?!
So we're all the letters
In a mystical tale
While the hours of my kingdom
Do rapidly fade
Deep clouds bear thunder
Like a dark poem's rhyme
And now is the dawn of all times
Concealed behind old castle walls
Will the grim one return, will Ithiria fall?
"Bring me the seer, may true words he speak"
As nightfall has murdered
the last rays of light
Oh god, don't let my heart be weak tonight
Now as morning nears
Farewell they fear
There is sadness in her eyes
Out on misty ground, as all gathered 'round
And their banners reach the sky
I hope you don't fear
Neither do I
Bring me my sword
And kiss me goodbye
This time I hold you
Here in my arms
Will be the last
When Ithiria falls
When Ithiria falls
3000 men scattered at
the first break of dawn
"Now unleash the dragon
to lead me on"
His wings shall bring
storm to these bloodred skies
And fear will be brought
by the thunderous hooves
Oh horses so heavy, now ride
Now ride!
Now as morning nears
Farewell they fear
There is sadness in her eyes
Out on misty ground (Affondate la)
As all gathered 'round (In quest'era)
And their banners reach the sky
(Unitevi tutti!)
Unitevi tutti
In questa era
Senza timore
Affondate la lancia
In terra santa
I hope you don't fear
Neither do I
Bring me my sword
And kiss me goodbye
This time I hold you
Here in my arms
Will be the last
When Ithiria falls
When Ithiria falls
Now as morning nears
Farewell she fears
There is anger in their eyes
Out on misty ground
As all gathered 'round
And their banners reach the sky
Unitevi tutti
In questa era
Senza timore
Affondate la lancia
In terra santa