vei plange. vei bea prea mult. o sa tremuri, o sa fumezi cateva pachete de tigari intr-o noapte si vei blestema cerul... se presupune ca dragostea ne face mai frumosi. cum explicam atunci chipul schimonosit de durere si alcool, tenul patat de rimelul scurs, fruntea incruntata si pumnii inclestati?
gresim. nu stim sa iubim. e in natura noastra de muritori sa ne agatam cu disperare de etern. ni-s prea rare sansele si prea scurt timpul. vrem sa ne consideram definitiv si total. ne limitam de trecerea prin valuri, fara sa observam oceanul.
si pierdem astfel intreaga ratiune a fericirii. in momentul in care iubim pentru prima data, ne pierdem jocul. luam subit fiecare gest si fiecare cuvant in serios. ne transformam in pradatori, traim intr-o lupta. copilaria e minunata tocmai pentru ca e usoara, pentru ca nicio catastrofa nu poate distrage atentia unui copil de la jocul sau.
propun ceva: let's play a game! hai sa ne jucam de-a viata. hai sa ne jucam de-a amorul. hai sa avem credinta nestramutata ca nicio decizie pe care o luam nu e definitiva, niciun gest nu e ireparabil. hai sa credem ca niciunul dintre Ei nu e El. ca e doar un joc amuzant, pe care trebuie sa il savuram cu frenezie... si ca se va termina intr-o buna zi. hai sa nu mai tinem cu dintii de situatii care nu mai sunt amuzante de mult! cand ne plictisim de un joc, hai sa ne luam jucariile si sa plecam acasa!
"dumnezeu prin iubire traieste in om." cine poate crede ca dumnezeu este, chip si asemanare, precum iubirea noastra? un demiurg trist, ros de durere, chinuit de regrete ne-a facut atat de desavarsiti? permiteti-mi sa cred ca nu e asa. ca e plin de bucurie, de lumina si de viata. iubirea merita traita doar daca e extaz!
si... cum nimeni nu e profet in tara lui... eu traiesc devastator iubirile. devastator de intens. dar nu chinuitor, ci creativ. o dragoste ce duce la creatie isi dobandeste legitimitatea. cu siguranta nu as fi putut scrie nici un sfert din carte daca nu ar fi fost nepasarea lui crunta, daca nu imi arunca privirile acelea reci si pline de tiranie... si totusi... dragostea nu e cu nimic mai serioasa decat un joc de remi... nu poti pierde mai mult decat ai investit...
you're a lucky one...
RăspundețiȘtergeretimpul a fost o investitie in cazul meu... si stiu k n`au intrat zilele in sac...si sunt tanara...daca nu chiar Mica..pot spune. Dar asa sunt eu...vreau totul aici si acum, desi sunt constienta ca daca primeam asta imi luam zborul rpd. Dar m-am jucat. M-am jucat mult. Mai intai de placere...apoi am jucat cum mi s-a cantat...am jucat fortata de imprejurari si circumstante, am jucat iarasi de placere o vreme...din obligatie...din obisnuinta, pentru ca nu aveam altceva de facut, din iubire, am jucat sperand sa redresez lucrurile, sa invii mortii din morminte, si sa reaprind "flacarica" :). Am devenit la un moment dat dependenta de joc. El facea totul pentru ca jocul sa continue...dar evoluam cu greu la un alt nivel. Foarte greu. Habar nu avea ca intr-o zi am sa ma plictisesc ..asa pe nepusa masa, cum nici eu nu am crezut vreo clipa. Habar nu am avut niciunul ca jocul pe care l-am inceput acum un an avea sa dureze atat...si sa nu mai fie chiar un joc.
RăspundețiȘtergereGata. Mi-am varsat naduful. :)) E 4.00 Am... si uite ce fac. Iar ma trezesc aberand. Ma mai suporti? :D
cu mare drag, miky! si ma bucur ca privesti asa. vreau sa stii ca si acum, dupa un an, jocul e tot joc, chiar daca mai serios. stii ruleta ruseasca? ei bine, si ala e un joc, chiar daca tragic...
RăspundețiȘtergere