noi, privindu-ne în oglindă şi înapoi

să mă arunc în braţele unui străin...

pe străzi neluminate şi pustii...

cu pardesie lungi şi cenuşii...

tăcuţi, fumând, fără a ne zâmbi...

să mă arunc în propriile-mi braţe?

pe străzi pline de freamăt şi culori...

cu firme zgomotoase, cerşetori...

cu mintea goală, urlând dup-ajutor...

pe-atâta de străini ne suntem noi,

privindu-ne-n oglindă şi-napoi...

pe cât ne este orice muritor,

fie iubit, fie un trecător!