atipic... despre windows si bunici

am spus ca eu nu voi scrie posturi despre nemultumirile/ placerile mele. dar uite ca am ajuns la un punct in care vreau sa scriu si asta. am ajuns la postul 100 si imi permit sa "sarbatoresc" evenimentul prin ceva atipic...

1. arta de a instala un windows.
prin definitie, windows este un sistem de operare bun de aruncat pe geam (cateodata cred ca de la asta ii vine denumirea de windows). deci crapa fara motiv, cand ai mai mare nevoie de el, se taraste incet si iti scoate peri albi inainte de vreme... drept urmare, trebuie reinstalat relativ des (ok, sunt unii care il reinstaleaza in fiecare saptamana, just in case :)) nici chiar asa des nu e nevoie).
cand eram kinder, aveam numarul de tel al unui nene de la un service. daca imi crapa calcu, sunam omu`, el venea si rezolva. de cand am inceput sa invat si eu una-alta, am descoperit ca e o porcarie sa lasi pe altul sa faca ce poti face chiar tu.
asa ca mi-am luat inima in dinti si am incercat sa-l instalez eu insami. si minune! windows (mai ales 2000, xp si astea noi) nu cere sa ai doctoratul in astrofizica pentru a-l opera. e facut in asa fel incat orice noob sa se descurce cu el.
acestea fiind zise, sa-mi explice cineva un motiv pentru care munca epopeica de instalare ii depaseste pe unii in asa masura incat merg mereu la service! ca eu cu mintiuca mea pur si simplu nu pricep fenomenul...

2. imi plac bunicii. hoho, nu sariti cu presupunerile! :)) oricine ma cunoaste stie ca sunt un pic pedofila, mereu mi-am ales iubiti cu cativa ani mai mici ca mine. dar imi plac bunicii ca oameni. cred ca e necesar sa ne cunoastem, pe cat posibil, bunicii. citeam azi cursul de psihologia dezvoltarii, capitolul despre batrani, si mi s-a facut dor de bunica mea.
a fost strabunica, de fapt. a locuit cu noi pana cand am avut 14 ani. era un pic vrajitoare si ma invata de toate. ne povestea atatea obiceiuri, legende, balade, intamplari vechi... cred ca ea a fost cea care mi-a insuflat credinta in supranatural. ea m-a invatat despre zane si despre strigoi, solomanari, sirene, ursitoare si dumnezeu. le credea cu toata fiinta si considera blasfemie a sustine ca nu sunt reale. acum nimeni nu mai stie aproape nimic din acele credinte.
pe vremuri mi-am propus sa scriu toate povestile pe care mi le spunea. dar mereu imi gaseam altceva de facut, mereu ma gandeam ca am timp sa le notez. apoi a imbatranit si isi amintea din ce in ce mai putine, pana s-a dus de tot. chiar si acum simt ca am pierdut o comoara de cunostinte si adevar prin delasarea mea.
in secolul 21 sunt prea putini aceia care cred in altceva decat ce pot percepe prin cele 5 simturi. dar ei nici macar nu stiu cate pierd atfel... eu sunt foarte norocoasa pentru ca am avut o bunica vrajitoare care m-a invatat sa privesc lumea cu al treilea ochi.