it means "silence"... your name.

as fi vrut sa insemne altceva. care sa nu-ti imprime o atitudine atat de ostila.
as fi vrut sa nu crezi in demonul care te-am amenintat. sa crezi in binele pe care l-am invatat deodata, nascut dintre palmele noastre lipite.
niciodata un demon nu m-a ranit asa, pentru ca niciun alt demon, oricat de puternic, nu te putea rani pe tine... acum sunt pierduta intre lupta infernala cu acesta si nevoia de a te vedea.
am motive intemeiate sa cred ca tu nu intelegi si ca ma judeci. asa fac toti, ma judeca... din ce scriu, din ce spun, fiecare isi extrage propriile intelesuri si pacate, dar niciunul nu poate intelege cu adevarat.
de aceea, iti voi transmite, odata pentru totdeauna, adevarul meu. deschide ochii spre mine si, daca nu poti trece peste prejudecatile anterioare si sa te eliberezi de ganduri dusmanoase, macar imagineaza-ti ceea ce-ti voi spune.
stii ca oamenii judeca pe oricine dupa propria valoare. niciunul dintre noi nu avem cunostintele necesare ca sa incadram un alt muritor in limite mai vaste decat a propriului caracter.
de ce stau la ora asta (aproape 4 dimineata), obosita si tremurand, ca sa explic inexplicabilul? pentru ca am ajuns la granita oricarei asteptari. pentru ca nu mai am putere nici macar sa ma tarasc, desi as vrea sa pot urla asa cum simt, incat sa cutremur pamantul.
am acceptat prea mult sa fiu nedreptatita si batjocorita. de dragul oricui. de dragul inimii lor predispuse la infarct daca sunt contrazisi.
am pierdut tot ce am avut. am pierdut posibilitatea sa va vad pe voi razand impreuna, fara griji. egoismul lor mi-a daramat toata fericirea reala, pe care o experimentam pentru prima oara.
si tu... ah, tu! esti parte din jocul lor. ii accepti si li te supui. dar ei nu au dreptul sa ne dicteze, niciunuia dintre noi, deciziile. ei sunt zei auto-proclamati si puterea lor e nemarginita doar datorita voua, celor care ii slujiti fara cuvinte.
e adevarat ca te iubesc... crucificati-ma pentru asta! linsati-ma si rupeti-ma in bucati! iubirea nu e intotdeauna contact erotic. iubirea nu inseamna intotdeauna secretii imprastiate prin asternuturi. aici gresesc ei. poate si tu gresesti la fel.
iubirea mea cere doar prezenta ta, nu in mod necesar fizica. ma multumesc cu o prezenta virtuala, sau spirituala, cum poti mai bine.
iubirea mea iti cere doar niste povesti silabisite la interval de cateva luni pentru a fi implinita. nu am nevoie de atingeri sau afecte. imi e de ajuns si multumitor sa-mi vorbesti ca unei prietene, sa-mi spui orice, sa-mi dai un semn de neuitare.
si daca, dupa perioade de cativa ani de lipsa, te induri sa-mi cuprinzi mainile cu ale tale, nici raiul insusi nu poate fi mai minunat de atata.
e tot ce-ti cer. daca este prea mult, iarta-mi necugetarea... dar stii ca nu iti spun niciodata cand ma aflu in fata ta nimic legat de sufletul meu nelegiuit. stii ca doar atunci cand ma intrebi tu raspund cu ezitare. si as avea atatea sa iti spun despre tine!... dar ma rezum mereu la ce nu-ti va provoca neplaceri si ganduri de culpabilitate.
da, e adevarat ca te iubesc. si e adevarat ca astept in fiecare zi sa iti amintesti de prezenta mea pe lume si sa imi scrii macar o litera.
atat. azi nu mai pot.