miercuri, mai 27, 2009

multumesc, Oricum!

scriu mai mult, scriu mai fertil.
poate e sesiunea de vina (e musai sa-mi gasesc alta ocupatie, cand am de invatat).
poate e vara de vina (noptile acestea calde au desteptat in mine trairi de mult pierdute).
poate am intalnit un om nou. mai nou ca niciodata. care imi povesteste minuni. care ma face sa cred. si el ma inspira la creatie.
poate mi-e prea dor de oamenii vechi. de dragii mei, care pastreaza tacerea fara remuscari. ii chem, ii cert si-i alung iar. asa sunt eu... asa sunt ei...
poate m-am saturat de soare. si vreau intuneric. il gasesc mereu in mintea mea. e racoritor.
poate singurul lucru pe care il vreau acum e ce vrei si tu: sa stam in pat, lipiti unul de celalalt, si sa povestim. poate simt nevoia sa multumesc cerului ca te-am intalnit si sunt revoltata ca mi-am pierdut atatia ani din viata fara sa stiu ca existi.
poate... sunt o mie de motive pentru mine. dar te iubesc. asta mi-e clar. vom scrie cartea noastra impreuna: eu despre tine, tu despre mine. si n-o sa ma pierzi in lumea de-afara, promit, niciodata! raman neschimbata...

2 comentarii:

  1. Te iubesc, boolino cu par roz. Daca nu erai tu, eu nu mai eram eu. Nu mai eram Oricum...

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu stiu ce sa scriu dar simt ca trebuie sa scriu acum ceva referitor la acest subiect, asa ca am sa scriu....

    Cu adevarat scrii mai fertil...
    Sunt putin buimac...ai avut dreptate.Nu e de oameni noi.Unii oameni, oricat de noi ar fi, zac in noi si pana sa-i descoperim este doar o chestiune de timp...

    Asta am simtit acum ca trebuie sa scriu eu aici...

    RăspundețiȘtergere