of... constat cu durere ca sunt prea ocupata cu viata asta ca sa mai traiesc.
as fi vrut sincer sa-mi petrec noaptea scriindu-ti mesaje, pentru ca tu oricum nu aveai de gand sa dormi.
as fi vrut sa-mi pot lua o pauza de masa oricand mi-ar fi fost foame de tine.
as fi vrut sa te pot intalni in fiecare dimineata, sa imi incep ziua gustandu-ti buzele.
as fi vrut sa putem fugi in lume oricand ti-ai fi obtinut viza, fara sa fac ore suplimentare pentru asta.
as fi vrut... sa fiu a ta mereu, fara compromisuri si amanari.
dar... totul era simplu si monton inainte sa fii tu. nu am avut nicio dorinta si nimic de facut. mi-am programat scoala si job-ul ca si cum urmatorii mei ani vor consta numai in citit si muncit.
nu-mi trecea prin cap atunci ca vei aparea si ca voi simti nevoia sa am timp. nu credeam vreodata ca orele vor fi atat de scurte si zilele atat de dese. nu speram vreodata ca voi avea vreo preocupare mai interesanta decat dreptul penal sau munca.
nu stiu cum sa imi fac timp pentru toate. da-mi o idee!
e atat de greu sa fiu om mare...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu