noi, privindu-ne în oglindă şi înapoi

să mă arunc în braţele unui străin...

pe străzi neluminate şi pustii...

cu pardesie lungi şi cenuşii...

tăcuţi, fumând, fără a ne zâmbi...

să mă arunc în propriile-mi braţe?

pe străzi pline de freamăt şi culori...

cu firme zgomotoase, cerşetori...

cu mintea goală, urlând dup-ajutor...

pe-atâta de străini ne suntem noi,

privindu-ne-n oglindă şi-napoi...

pe cât ne este orice muritor,

fie iubit, fie un trecător!

baba nebuna

veci nu am crezut in dragoste la prima vedere. cum eu am o teorie despre orice, elaborasem demult si o explicatie buna din punct de vedere psihologic despre mecanismul indragostirii subite. e prea multa si plictisitoare sa o povestesc aci, mai ales in starea in care sunt acum... 8->

ar fi o incercare buna sa explic dupa teoria mea ce s-a intamplat... dar inutila incercare! descriu senzatia: apocalipsa! primul lucru ce mi-a trecut prin minte a fost ca a venit sfarsitul lumii. a inceput cerul sa coboare si mi-a atins fruntea... o panica insotita de acea dulce nebunie a alcoolului care accelereaza pulsul ametitor (fara sa fie alcool in realitate, evident). lacrimi ce imi inundau genele si aer prea putin in jurul meu... revelatia descoperirii fructului din mijlocul edenului!

de fiecare data cand ma indragostesc de un om, iubesc in aceasi masura -nemasurata- toata omenirea, cu diformitatile si anomaliile ei, cu intunecimile si nedreptatile ei! iubesc totul, tot universul si toate moleculele, fiecare in parte! si iubesc omul pana la durere. il ador ca pe o icoana crestata in lemn...

cum este? e... minunat! desavarsit! mai mult decat un om! mai mult decat un inger oarecare! e... intreaga infinitate in El! il pot privi la nesfarsit, fara sa ma satur de imaginea lui... il pot iubi, de azi inainte, mai mult decat arta insasi!

o indragostire fara rost, o halucinatie hormonala? lipsita de temei e orice teorie profund gandita si calculata! sunt prea batrana, in orice caz, pentru iubiri... prea tarziu pentru dezintegrari lipsite de inteles... 

niciodata nu am crezut in dragostea la prima vedere! avem nevoie, in existenta noastra, de o experienta ca sa credem in eter! si credem oare...?

blue times!

am fost bruneta ani de-a lungul, neagra ca taciunele.

apoi...

am testat toate nuantele de saten.

am fost portocalie (involuntar).

 

roz magenta.

si un blond frumos, auriu.

 

galbena ca un pui.

si argintie-movulie.

acum... dupa lupte seculare (vorba poetului :P) am devenit in sfarsit ceea ce urmaream sa devin de prin primii ani de viata: o fata cu par albastru. da, da, ati citit bine... albastru. e recent si inca nu am aflat reactiile poporului... dar scriu pe aici pentru ca vreau de fapt sa ma laud! i`m blueeeeeeeeeeeeeeeeee! 

you`re powerful, dude!

puterea ta e asa de mare: imi trimiti o poza si ma bucur pana la lacrimi. nimic mai mult nu vreau de la tine acum. imi spui 2 cuvinte si povestesti cu mine de parca am fi prieteni buni si ma bucur si mai tare...

oare din ce colt al eterului iti extragi tu puterea asta supranaturala de a decide soarta unei necunoscute? din nenorocirea faptului ca esti o minune cum pamantul nu a mai cunoscut? 

blogger-itza?

bah, acuma o dreg asa: eu nu sunt blogger-itza! mda, mai scriu cate ceva pe aci (destul de rar, totusi). a trecut cam un an si jumate de cand scriu si postul asta e abia nr 91.

nu scriu despre stiri, despre ce mai misca in oras/ tara/ lume/ galaxie. tot respectul pt cei care considera ca merita pierduta vremea urmarind problemele umanitatii. ii mai citesc cateodata, aflu si eu o stire extra-importanta la 3 luni dupa ce s-a terminat orice discutie despre subiect. nu ma uit la tv, ascult radio cam o data pe luna, cel mult, pur si simplu nu ma roade curiozitatea despre capra vecinului... 

nu imi expun parerile despre cat de incompetente sunt autoritatile, despre cat de nasoale sunt anumite cizme la moda, despre cat de tare urasc ceapa fripta. din nou, tot respectul pentru cei care au asemenea pareri si le sustin sus si tare. as avea si eu de scris volume intregi despre ce ador si ce nu suport. dar m-am limitat sa le rezum in aprox 90 de fraze, intr-un post anterior. citesc si parerile altora, mi se pare un fel de experiment psihologic. e chiar interesant.

nu adaug clipuri de pe youtube. am pus vreo 3 in toata existenta mea. doar melodii care mi-s dragi si pe care as vrea sa le asculte toata lumea. sigur, melodiile din categoria specificata sunt cu sutele, dar din principiu nu pun sute de clipuri pe blog. 

target-ul meu este format din vreo 10-20 de oameni, prieteni in general. care citesc de buna voie (si cu drag, sper) ideile mele "absurdo-romantico-schizofrenice", ca sa citez pe unul dintre ei. 

mai comentez cate un articol unor amici, foarte selectiv. nu fac din bloggerreala o meserie, nici nu intentionez, asa cum nu voi face meserie din niciuna dintre facultatile la care studiez acum. 

ma irita blogosfera. bloggerii sunt usor paranoici. fiecare cuvant/ comentariu il considera un afront personal, fie ca li se adreseaza, fie ca nu. urmaresc razboaie de genul pe toate blogurile. mereu este un comentator certaret, mereu se face referire la alte bloguri, mereu se contrazice cineva. e plictisitor si tensionant. 

eu scriu despre mine si despre oamenii care mi-s dragi. si atat. poate in speranta ca acei oameni vor citi la un moment dat ce vreau sa le spun. poate ca sa imi demonstrez mie insami ceva. poate ca sa refulez prin scris. poate ca sa daram parerile bune ale cunoscutilor despre mine. oricum ar fi, multumesc oficial celor care ma citesc. si multumesc celor care inteleg....

dragostea ca un joc de remi

vei plange. vei bea prea mult. o sa tremuri, o sa fumezi cateva pachete de tigari intr-o noapte si vei blestema cerul... se presupune ca dragostea ne face mai frumosi. cum explicam atunci chipul schimonosit de durere si alcool, tenul patat de rimelul scurs, fruntea incruntata si pumnii inclestati?

gresim. nu stim sa iubim. e in natura noastra de muritori sa ne agatam cu disperare de etern. ni-s prea rare sansele si prea scurt timpul. vrem sa ne consideram definitiv si total. ne limitam de trecerea prin valuri, fara sa observam oceanul.

si pierdem astfel intreaga ratiune a fericirii. in momentul in care iubim pentru prima data, ne pierdem jocul. luam subit fiecare gest si fiecare cuvant in serios. ne transformam in pradatori, traim intr-o lupta. copilaria e minunata tocmai pentru ca e usoara, pentru ca nicio catastrofa nu poate distrage atentia unui copil de la jocul sau.

propun ceva: let's play a game! hai sa ne jucam de-a viata. hai sa ne jucam de-a amorul. hai sa avem credinta nestramutata ca nicio decizie pe care o luam nu e definitiva, niciun gest nu e ireparabil. hai sa credem ca niciunul dintre Ei nu e El. ca e doar un joc amuzant, pe care trebuie sa il savuram cu frenezie... si ca se va termina intr-o buna zi. hai sa nu mai tinem cu dintii de situatii care nu mai sunt amuzante de mult! cand ne plictisim de un joc, hai sa ne luam jucariile si sa plecam acasa! 

"dumnezeu prin iubire traieste in om." cine poate crede ca dumnezeu este, chip si asemanare, precum iubirea noastra? un demiurg trist, ros de durere, chinuit de regrete ne-a facut atat de desavarsiti? permiteti-mi sa cred ca nu e asa. ca e plin de bucurie, de lumina si de viata. iubirea merita traita doar daca e extaz!

si... cum nimeni nu e profet in tara lui... eu traiesc devastator iubirile. devastator de intens. dar nu chinuitor, ci creativ. o dragoste ce duce la creatie isi dobandeste legitimitatea. cu siguranta nu as fi putut scrie nici un sfert din carte daca nu ar fi fost nepasarea lui crunta, daca nu imi arunca privirile acelea reci si pline de tiranie... si totusi... dragostea nu e cu nimic mai serioasa decat un joc de remi... nu poti pierde mai mult decat ai investit...

leapsa cu raspunsul tuturor misterelor universale

am primit o leapsa. am vazut ca multi au treaba cu jocul asta, dar mie mi se pare funny, deci joc. suna asa: pornesti winamp, apoi cu ajutorul lui dj shuffle, raspunzi la intrebare prin melodia ce vine random. god, abia m-am trezit, sper ca a priceput cineva ce vreau sa zic :-".

ah si inainte sa uit.... dau mai departe urmatorilor: lui miky, lupului de la marginea noptii (he likes to play) , moly si oricui citeste! daca citesti asta, e prea tarziu, ai luat-o deja! :)) jucati ca e chiar tare!

1. How r u feeling today
kiss - god gave rock'n roll to you (yup, i feel...  blessed)

2. How do ur friends see you ?
bucovina - tara de dincolo de varfuri de brad (asta o fi un lucru bun? sa fiu vazuta ca o tara indepartata?)


3. What is the story of ur life ?
sub zero - ma cheama la ea (story of my life... sunt chemata la cineva/ceva... ma abtin sa presupun cine  ma cheama)

4. What song describes you ?
no face - if you were a teardrop (aici cred ca dj shuffle a dat-o in bara... nu ma prea reprezinta piesa)


5. How is ur life going ?
david - sexy thing (perfect. se potriveste de minune. plus ca asociez piesa cu cineva 8-> si-mi da fiori cand o aud)

6. Do people secretly lust after you ?
irish drinking songs - montain dew (asta inseamna ca e e valabil numai in conditii de betie? )


7. Will you have a happy life ?
eluveitie - uis elveti (intrebarea asta ramane un mister. pt ca nu inteleg ce se spune in cantec. dar ritmul ma face totusi sa cred ca e ceva pozitiv)

acuma hai, sa va vad si pe voi! :D

cerul albastru si alte erezii

"te citesc şi picături mari de rouă îmi alunecă de sub pleoape. mă doare durerea ta. mă doare fizic.

da, chiar durerea ta, aceea pe care o ascunzi în vorbele frumoase, de parcă ar fi o fericire mare. 

mă doare cerul tău mereu albastru. şi fiecare atingere a Lui. 

şi mă dor până în iad firele de iarbă smulse nepăsător cu dinţii.

mă doare adânc tot ce eşti, căci tu eşti eu şi gândurile tale de durere sunt ale mele..."

asta cuprinde capitolul "eu in durerea ta. si invers" din carte. iti citeam durerea cu cateva luni in urma. te prefaceai ca e doar extaz, dar eu cunosc prea bine semnificatia fortata a unui cer albastru in cantecele tale... si ma durea durerea ta ascunsa!

acum... iti citesc disperarea pe care nici nu te chinui s-o ascunzi. o scrii direct, in cate o fraza explodand orbitor. in 4 posturi pe zi. in fel si chip. si zeul asa-zis al amorului iti intelege disperarea, caci o impartaseste. 

insa aceasta noua stare a ta nu ma mai doare ca inainte. pentru ca am prevazut-o de la inceput. stiam ca va veni, inevitabil ziua in care sa pacatuiesti ascultand glasul adevarului si vei indura apoi chinurile vrajitoarelor vinovate de blasfemii contra zeilor inchipuiti. stiam ca intr-un fel sau altul, amandoi va veti gasi curajul de a lupta pentru ce e drept. si presimteam ca revelatia sfarsitului iminent si imposibil prin cruzimea sa, va produce spasme lungi, ca pumnii in stomac.

si nici nu ma ingrijorez de urmari. pentru ca stiu din propriile rataciri... pacatele savarsite in zbor nu te destineaza iadului. pentru ca ereziile contra zeilor falsi atrag bunavointa zeilor corecti, care stapanesc in tacere inimile, chiar si acele inimi inmuiate in adorarea temporara a altor netrebnici...

ps. vei citi asta si vei intelege ca e doar nostalgie pentru ca nu am fost eu cea binecuvantata de vreun zeu scandinav al erosului, ca eu nu am fost aleasa de milenii ca ofranda, ca eu nu mi-am cufundat ochii inlacrimati in infinitatea pletelor sale aurii din tinerete... nu-ti pese, muritorule! nu-ti pese de ignoranta noastra! si ascult-o bine pe anna, ea stie, in cazul acesta, cat pretuieste lumina daruita de El...

minune de copii ai secolului nostru

ca de obicei, nu dorm. si ca sa imi treaca timpul, am decis sa cotrobai prin sifonierul asta aglomerat care se numeste net. am cautat bloguri. pareri.

si dintre ele, cele mai impresionante apartin unor... ei bine, copii! adica persoane de 12-16 ani. gasesc asta mai mult decat fermecator. copii astia gandesc superb. si scriu divin.

ce faceam eu la varsta lor? mai nimic demn de retinut... scriam prost, gandeam prost si pierdeam vremea. in timp ce ei... pot de departe sa imi faca micutul blog de rusine, comparandu-l cu al lor... ok, stiu ca blogul asta e facut din pierdere de suflet si e umplut de posturi dezradacinate dintr-o carte care nu isi mai gaseste sfarsitul... 

trec direct la concluzie: noi, batranii, ne pierdem imaginatia. pe zi ce trece, cu fiecare noapte de singuratate. ne pandeste senilitatea aproape. m-am trezit in mijlocul unui desert stilistic... plutind pe un ocean de cuvinte ucise...

m-au bucurat realizarile acestor copii imbatati de viata abia descoperita din jurul lor si ametiti de fumul vreunui kent furat din poseta mamei, postalit in spatele blocului... dar ma simt cu atat mai aproape de sarcofagul propriu... si ma tem!

vise erotice si ganduri necurate

atunci cand te "prafuiesti" cu ceva droguri halucinogene, ce rezulta depinde in totalitate de caracterul si mintiuca utilizatorului...

n-as vrea sa incerc asta, pentru ca nu imi cunosc inca limitele imaginatiei, dar am o vaga senzatie ca nu poate fi de bine sa am halucinatii... este exclus sa vad castele gotice si printese imbracate in roz, valsand in ploaie de petale de ciresi... anyway, imaginatia mea imi da multa bataie de cap, de cele mai multe ori...

de exemplu: boxeri + casca de inginer + bocanci cu sireturile desfacute = o noapte nedormita!

sau: corp ud, iesit de la dus + parfumul + mainile alea = tremuratul picioarelor si inceput de alzheimer (acuma stii ce e, nu?).

sau: esarfa legata in jurul coapselor mele + respectiva esarfa smulsa cu dintii + gropita din obraz = o alta noapte nedormita, la vremea aia.

sau: cluj + cafea (pt energie) + poze porno = niste trepidatii ciudate in cavitatea abdominala.

exclud totusi varianta: miros de capsuni + urechi de iepurash playboy + restul nud + catuse (catusele sunt din alta poveste) = un interes difuz. asta e un pic kinky chiar si pentru mine.

aceasta fiind situatia... oare n-au intrat zilele in sac? intreb asa, de curiozitate...

fantomele de sub lavabila proaspata

te vad:

- cu nasul lipit de sticla ferestrei, jucandu-te de-a amorezul...

- cu parul intins peste iarba, in frig, fara haina....

- cu lacrimi de furie pe fata, siroaie...

- cu pas hotarat, infruntand un imperiu...

- cu mine de mana, plutind peste pietre...

- cu polen de tei intre buze, pe banca...

- cantandu-mi...

- gatind grijuliu pentru toti, pentru mine...

- in intuneric, asteptand cu mirare...

- mangaindu-ma ca pe un dar de craciun...

- atingandu-mi cu varful degetelor cerceii...

... e ceea ce vad in tine, chiar si acum, cand ma privesti peste umar, cu pumnii inclestati, blestemandu-ti in soapta copilaria, pe mine...

lume, lume! hai la prune!

http://faithlessfairypix.blogspot.com/ asta e noul meu blog - secundar. cu niste incercari de poze. ca sa vada poporul ce stie nikonu` meu (deocamdata el face totul, eu mai tre sa invat sa scot zeama din el).

acuma hai! clatiti-va holbanii pe acolo!  

ba, stiti ce? o sa imi scuzati limbajul astazi. ca parca mi-i dor de profu de mate din liceu si simt nevoia sa-i amintesc dumele... da, astia care vreti sa ma linsati pt ca am zis ca mi-e dor de ronghiosi, stiti unde stau!

schimbare de plan

unul dintre principalele proiecte pe 2009: mi-am propus sa dorm mai putin. pana azi dimineata (bine, recunosc, era ora 15 si ceva), cand m-am trezit cu lacrimi in ochi. nu ca as fi avut vreun cosmar, dimpotriva: lacrimi de fericire!

cred ca oricine stie, am un asa-zis defect, care ma face sa visez prea intens. adica, atat de intens incat nu stiu niciodata daca a fost vis sau am trait in realitate intamplarea. mda, derutant...

dar uite si o parte pozitiva a visurilor mele de psihopat latent: uneori mi se "infatiseaza" evenimente placute/extrem de placute/de-a dreptul orgasmice, care au o rata de aparitie in lumea reala de ordinul procentelor cu minus. nu am formulat bine, dar pricepi tu: sunt imposibile! voi argumenta imposibilitatea acestora print-un fapt statistic simplu: 11% dintre pamanteni sunt homosexuali declarati! restul e o chestie de deductie...

ok, si tocmai aceste vise amuzante sunt un motiv bun sa dorm si mai mult in 2009. pai cum naiba, doar nu in fiecare zi am sansa sa fiu tinuta de mana, sa fiu privita gales de omu` cela, nu? si sa il simt asa ca in realitate... 

am deschis ochii, m-am ridicat incet si am cazut din nou cu capul pe perna. credeam ca o sa-i gasesc mirosul intre asternuturi.  eram sigura ca a fost adevarat. si mi-am petrecut cateva ore din zi plutind literalmente de fericire. se pare ca mi-s de ajuns si visurile ca sa zbor...

acum imi gatesc niste ravioli. am si niste amintiri placute care includ prepararea de ravioli. doar asa, ca sa imi continui ziua intr-o fericire deplina. :D

in fata tuturor!

vreau sa ma scuz. nu stiu prin ce circumstanta anume, dar am generat un mic uragan cu articolul de ieri. un blogger foarte pretios si drag mie prin creatia lui s-a simtit vizat de furia mea (desi era adresata cu totul altcuiva) si a replicat intr-un mod care mi-a provocat multa tristete.  si imi pare rau... 

sunt mii, poate milioane de bloguri pe net. eu am ales cateva, relativ putine, pe care le urmaresc constant. si acelea sunt alese pentru ca imi fac placere, pentru ca am gasit in fiecare dintre ele ceva care imi aduce o doza de lumina in priviri, ceva care imi arata ca oamenii de langa noi sunt plini de talent, resurse nebanuite, si ca omenirea mai are o sansa! 

va citesc pentru ca imi place cu adevarat ce faceti. altfel,as trece cu privirea, rasfoind cateva zile site-ul vostru, si apoi l-as lasa in plata domnului. 

nu stiu cat de mult conteaza, dar vreau sa te rog sa nu ne parasesti pentru o eroare regretabila! mutumesc mult, daca iei in considerare parerea mea, asa cum ai luat-o cand nu era necesar, pentru ca nu se referea la tine! multumesc

sesiune, huh?

e iz de sesiune. ca orice student serios, ar trebui sa iau in mana (sau macar sub burta) o carte.

dar nu, draguta, eu stau de aseara dintr-o vreme si citesc un blog. nu conteaza care. imi face creierii sa zbiare. nu-l mai suport pe autor si daca ar fi langa mine probabil as fi tentata sa il palesc letal cu o sticla de cola. dar citesc inca, cu un fel de masochism fiecare litera de puroi intelectual pe care a excretat-o de-a lungul vremii...

de cateva zile, de cand l-am descoperit pe individ (si i-am citit articolele cand am avut un pic de timp), ma cuprinde tot mai mult nevoia de a-mi sterge propriul blog. ce sa zic de lehamitea de a scrie aici... nevermind. trec usurel si peste asta... see you! sau poate nu... poate il sterg pana la urma!

mesaj pentru tine! da, da, chiar pentru tine, ala ce citesti!

pentru ca eu citesc minciuni sub pleoape

mi-ai spus că nu vrei nimic de la mine... şi totuşi mi-ai acceptat emoţionat cadoul, l-ai iubit şi l-ai privit îndelung!
m-ai minţit că nu te doare... dar ai plecat mereu cu ochii în pământ!
ai jurat că nu îţi pasă... dar mi-ai cerut insistent iertare pentru propria-ţi frumuseţe!
am crezut că nu îţi place... dar ai râs cu poftă şi ai suspinat adânc!
ai susţinut că nu mai vrei... dar te-ai întors negreşit şi mi-ai cuprins mâinile!
crezi sincer că nu merită... dar ai puterea să-mi cânţi în mijlocul întunericului!

tu... eşti un mincinos... însă eu îţi citesc minciunile, chiar dacă îţi ascunzi ochii!

tu... eşti un laş... însă tu nu vei putea să îţi citeşti laşitatea, pentru că o necinsteşti, o numeşti, plin de mândrie, "voinţă" şi o admiri din spatele umbrelor!

noua mea dragoste

gasesc uneori cate o melodie pe care o ascult zile intregi, epuizand-o, lasand-o singura in coltul playlist-ului de la winamp.
in ultimele saptamani am ascultat sophia - my love ( http://www.youtube.com/watch?v=BiikTvuCIDY ). asta m-a fermecat din primul moment cu videoclipul. nu e nu stiu ce totusi, dar ma innebuneste dansul celor 2 tipi din spatele ei. it makes u wanna move! 
aseara am gasit altceva. ohoo! foarte funny! asculta cu atentie, ignora clipul! e minunat! \:D/ Missed me, missed me
If you kiss me, mister
You must think I'm pretty
If you think so, mister
You must want to fuck me
If you fuck me, mister
It must mean you love me!

hi there 2009!

primul post in 2009!
toata lumea cu blogurile (pe care le citesc eu) a "şomat" in ultimele zile, cum zice miky. eu scriu oricum destul de rar, mai ales daca nu e nimic ce se vrea scris.
am mai mazgalit ceva in carte, putin... si inca e departe de a fi publicata.
fiecare isi face liste de sfarsit/inceput de an. la sfarsit de 2008, trag linie si adun ce e a fost important:
*am fost la faculta mai putin decat anul trecut, desi mi-a placut mai mult.
*am fost bolnava foarte mult (cu multumiri speciale celor de la e-on gaz, care au uitat ca si pe calea baciului oamenii au nevoie de caldura).
*m-am casatorit.
*m-am mutat in casa noua.
*nu am reusit sa imi decorez casa noua asa cum am vrut.
*am primit peste 50 de trolli.
*am primit virago.
*am invatat sa tin motocicleta in echilibru si sa merg cu 20/h. ah, si sa iau curbe fara frica.
*am avut accident cu motorul. mi-am julit genunchiul stang. din nou.
*m-am imprietenit cu iubita lui gabi, my best friend, si chiar imi place mult de ea.
*am fost fericita 3 nopti. deplin fericita.
*am facut dragoste ca-n basme 3 nopti (desi nu conicid cu noptile de la punctul anterior, am fost fericita si atunci)
*mi-am gasit prieteni buni la faculta.
*am dansat in ernesto dansul vietii mele... cu un necunoscut.
*nu m-am lasat de fumat decat o saptamana. tineam doliu.
*am revazut un prieten dupa 4 ani. a fost nasol.
*am inceput cartea.
*am petrecut cateva zile perfecte cu prietena mea la ocna-sugatag, la piscine.
*ea a plecat dupa o vreme din tara. am fost trista si am plans.
*am obtinut 2 pisici. si o broscuta testoasa.
*am reusit sa o conving pe sora mea sa se mute la mine.
*am fost tradata de cele 2 persoane mai dragi decat inima mea. mi-am pierdut definitiv speranta in omenire. apoi mi-am regasit vointa si iar ii cred.
*m-am certat cu iubitele unor prieteni. si apoi le-am uitat existenta.
*mi-am cumparat telefonul perfect, e51.
*m-am distantat de o prietena draga, din orgoliu de monogama inchipuita.
*m-am indragostit de o tipa superba intr-un club. era slaba de minte si mi-a trecut.
... a fost un an bun, per ansamblu.

in 2009, nu prea am planuri concrete. cred ca as vrea:
*sa fac mai multe poze bune.
*sa imi iau permisul si sa ies pe strada cu motorul. sa invat sa motoresc.
*sa facem activitati cu clubul moto. si sa nu urc pe scena la aceste activitati.
*sa apara mai multe nopti de fericire deplina. si chiar zile sa fie.
*sa fac dragoste mai des. nu sex.
*sa imi gasesc o culoare acceptabila pt par.
*sa imi termin tatuajul inceput.
*sa fiu o surioara buna.
*sa petrec mai mult timp cu pisicile.
*sa stau mai mult acasa.
*sa invat cu mai mult sarg.
*sa imi ingrijesc mai bine prietenii.
*sa dansez mai mult. si in alte locuri decat ernesto.
*sa cresc mai multe flori.
*sa dorm mai putin.
*sa vorbesc mai putin.
*sa nu ma incrunt.
*sa nu scot limba la cei din jur.
*sa mananc mai mult. sa ma ingras cu cel putin 5 kg.
*sa imi cumpar carti. sa le si citesc.
*sa imi privesc tot mai des oamenii impreuna, povestind.

la multi ani, 2009! asa se zice, right?

dans

în vâltoarea muzicii... mă învârt ameţită. luminile dansează şi ele, ca şi cum ar fi fost înviate de ritmul meu. zgomotele, toate frecvenţele haotice, se înşiră cuviincioase înaintea timpanelor.

podeaua de sub tălpi o fi pământ proaspăt răscolit, o groapă rece săpată în miez de noapte, ca să ascundă un cadavru nelegitim? podeaua care îmi vibrează sub călcâie să fie oare fân cosit în arşita amiezii, înmuiat cu rouă?
ar putea fi orice acum... lemnul lăcuit cuprinde în sine orice suprafaţă care mi-a atins vreodată picioarele obosite!

şi vârtejul dansului animalic mă transpune în alte petreceri... aud brusc un râs cunoscut, îl caut cu privirea... nervul optic nu vrea să desluşească nimic!

dansez. simt atingerea unei mâini ştiute, pe mâna mea. caut confirmarea prezenţei sale acoperind cu palma degetele lui... dar celulele senzoriale ale epidermei se împotrivesc realităţii mele.

îmi forţez muschii până când tendoanele se evaporă din cauza tensiunii. beculeţele colorate îşi încetează freamătul. muzica îşi îngroapă cu ceremonie fiecare notă în parte. ţesutul striat al cordului amuţeşte, înecându-se cu sânge închegat. la naiba cu dansul acesta!

pielea lui (pe care o simt presată pe pielea mea, dar pe care nu o pot demonstra) mă absoarbe ca pe un foetus eşuat pe ţărmul geneticii...

hmmm... cred că oamenii au învăţat primele dansuri de la fulgii de zăpadă, care se sting fără extaz, definitiv, după ce îşi încheie pledoaria.

spiritul craciunului

e... spiritul sarbatorilor in toti. termenul imi pare o inventie recenta (sau asimilare, mai degraba). fac eforturi de memorie si nicidecum nu imi pot aminti sa fi auzit ceva despre spiritul acesta in copilarie.
pot fi irelevante amintirile mele, pentru ca mi-am petrecut copilaria la tara, unde nimeni nu are nevoie de brazi impodobiti sau cadouri pentru a celebra o zi crestineasca. in satele romanesti toata atmosfera e un fel de instinct, pare firesc pana la banalitate tot ceea ce acum luminam cu mii de beculete multicolore, mosi craciun supraponderali si programe non-stop la hipermarket-uri, asortate cu reduceri festive.
ma cuprinde tristetea urmarind spiritul sarbatorilor asa cum il inteleg cetatenii mileniului 3. mie imi place craciunul oricum. imi plac toate sarbatorile, toate ocaziile in care suntem mai buni (sau pretindem a fi) decat in fiecare zi.

acum astept craciunul cu entuziasm. simt si traiesc reactualizarile celui trecut ca si cum ar fi fost alaltaieri. imi amintesc perfect, cu emotie, totul.
cum a intrat in casa bogata cu miros de prajituri pe care le-am copt intreaga zi.
il asteptam asa cum il astept zilnic, cu pieptul plin de speranta, dar cu certitudinea ca nu va veni niciodata.
a pasit sfios si usor stingherit, privind in jur. iar pentru mine a fost prea mult sa-l vad. am izbucnit intr-un plans agitat si am alergat in camera.
s-a minunat de unghiile mele rosii.
a inchinat pentru mine, cea mai necredincioasa dintre zane.
am ciocnit paharele frantuzeste, privindu-ne in ochi.
eu am aprins lumanarea de pe masa si el a stins-o.
am ras amandoi cand cineva dintre cei prezenti ne-a intrebat despre filmul cu gangsteri negri pe care il urmareau la tv, pentru ca noi eram tacuti si paream ca urmarim acelasi film.
mi-am rezemat capul pe pieptul lui.
m-a certat pentru ca imi taiasem parul.
i-am privit ore in sir mainile superbe.
vorbeam in soapta.
mi-a povestit povesti.
si el stia, desigur, ca sunt a lui iremediabil.

imi pare nelumesc de frumos orice craciun. suntem cu totii mai milosi, mai drepti si mai darnici cu inimile. suntem mai beti. dar e prezent in ochii fiecaruia un dar dumnezeiesc, un prunc de magie si zapada proaspata...

si m-ai chemat

apoi... într-o zi 
(care nu putea să fie 
cu nimic mai bună celorlalte)
m-ai chemat. 
am ridicat, ca prin vis, 
capacul sicriului. 
am ascultat. 
poate-aş fi mers, 
prin lavă şi păduri, 
suspinând, 
cum merg de obicei... 
dar mi-era somn, 
o doamne, cât de somn! 
şi-am tras perdeaua rupta 
peste ochii mei. 

amărăciunea să te fi cuprins
de dor? 
prea mulţi ca tine am văzut
ca să mai cred... 
mai bine stau aici, 
dormind a moarte... 
visând frumos 

că voi avea curajul să întreb.                                                                                                         

iara jucam... 30 de lucruri care ma incanta

1. moly

2. culoarea rosie

3. sa fumez kent

4. haggard

5. parfumul str8

6. organza si volare (combinate)

7. lamaile

8. cerul si tot ce are pe el

9. focul

10. oamenii mei cand povestesc, in lumea lor, si rad si eu ii privesc

11. pleata lor

12. genele mele

13. shoes-ii

14. nokia e51

15. dulciurile si mai ales jeleurile acre

16. vinul bun

17. noaptea cu stele

18. jocul titan quest

19. pisicile mele

20. sacii plini cu trolli

21. pizza cu smantana si mult ketchup

22. klaoodeoo si mainile lui pe pielea mea

23. povestile despre bonaparte

24. poeziile lui blaga

25. sa aud barbati frumosi vorbind franceza

26. sa dansez in ernesto

27. zzr 1400

28. casele in care miroase a clor

29. crinii

30. browser-ul opera

damn as mai putea scrie. .. imi plac multe lucruri... hey copii nu facem si o lista cu ceea ce nu ne place? ar fi mai scurta...

leapsa: cele 30 de lucruri pe care le iau cand fug in lume

1. cata

2. radu

3. biblia

4. coranul

5. cateva brichete bune

6. cateva tuburi cu gaz pt brichete

7. o sticla de str8

8. maceta

9. cutitul din buzunarul stang al paltonului meu

10. cateva periute de dinti

11. lotiune de protectie solara (daca nu, e useless orice pregatire, ca mor de cancer de piele)

12. bax de milka cu caramel

13. mii de cartuse de kent

14. creioane si un top de coli

15. samanta de lamai

16. rucsac

17. chup si sisi

18. sfori rezistente

19. un troll (pe tomata cel mai probabil. poate si pe blue)

20. o oglinda

21. o lopata

22. sapun

23. pe sis a mea, dar nu cred ca ar veni

24. poze.

25. atat

nu cred ca mi-ar trebui tocmai 30 de lucruri.

mai am si o varianta de rezerva, totusi: 30 de cutii imense in care sa incapa tot ce mi-as putea imagina. hihi.

oboseala made in timis

sunt atat de obosita incat am tendinta sa imi aprind tigara invers. adica sa aprind filtrul (yeah, am mai reusit asta de vreo 2 ori, e groaznic). nu vreau, evident, sa inhalez miros de filtru de kent acuma. dar sunt obosita. am dormit prea putin. am calatorit intr-un microbus preistoric mai toata ziua. am stat noaptea trecuta si am jucat remi cu matusa mea. am povestit fel de fel de nebunii. ne vedem prea rar ca sa ne permitem sa ne irosim clipele dormind. sunt pe jumatate lesinata. din 7 cuvinte, 5 le scriu gresit. corectez cat ma mai tin ochii. termin tigara si lesin de-a binelea, cu teasta pe monitor. 

p.s. in general, nu mai pot scrie. incep sa imbatranesc. mi-e din ce in ce mai dor de tinerete. la timis am dormit in camera aceea plina de fantome. ma bantuie inca. fantomele tineretii.

blestem

o, muritorule! câtă putere şi câte mii de stele cuprinzi tu între buze! 

nenorocită fie ziua în care ai devenit împărat! 

nenorocită fie haina ta, turnată din diamante... care îţi ascunde putreziciunea! 

minciuna ta se va sfârşi în zori, ca fiecare adevăr! 

tronul tău murdar va fi dărâmat! 

niciunul nu meritaţi domnia, trădătorilor!

explicatie:

caut mereu preocupări mai mari, mai nobile şi mai sincere. dar ajung la concluzia că ne putem găsi nefericirea şi extazul numai în iubire. nu există gânduri cu adevărat sincere, mari şi fecunde în creaţiile sistemelor neuronale... toate aceste împliniri umane se nasc în arterele inimii!

căutăm Divinul. îl căutăm cu frenezie în pietre, în flori de crin, în stele, în noi. şi nu îl găsim decât în atingerea unei mâini... doar strângerea aceea de mână care ne spune milioane de poveşti fără niciun cuvânt... doar o mână rece ne dezvăluie începutul vieţii şi toate gândurile lui dumnezeu (am senzatia că omenirea se naşte din nou, în palmele celor îndrăgostiţi. e un fel de magie, o intimitate terifiantă. e cel mai profund act de creaţie).

mai căutăm disperaţi cunoaşterea. în cărţi, în formule, paradigme şi teoreme. şi cunoaştem tot ce se poate cunoaşte. suntem mândri de înţelegerea noastră. dar nu avem nimic, nu ştim nimic până în momentul în care învăţăm să citim în ochii iubiţilor. tot ce am învăţat înainte îşi pierde valoarea.

desigur, cei mai mulţi dintre noi ne căutăm pe noi înşine. prin toate mijloacele imaginate de om. dar mai ales în drumul spre noi avem nevoie de călăuzirea altuia. aici ne rătăcim cel mai des... 

văd lucruri şi le simt profund. unele mă dor, unele mă vindecă. dar nimic din ce văd sau simt nu poate fi comparat cu uraganul de trăiri provocate de amor. puţine evenimente mă pot copleşi în asemenea măsură... de aceea scriu atât de mult despre dragoste, e vindecarea mea.

natura celor pe care ii iubesc.

Dumnezeu nu mai fabrică oameni din Nimic. el şi-a demonstrat talentul doar la început, pentru primii pământeni. de acolo a lăsat totul în grija naturii. aşa că fiecare, de atunci, se naşte oarecum întâmplător, din dansul cromozomilor şi din hazardul chimiei. 
însă... câteodată Domnul se plictiseşte în lumea lui divină. în astfel de momente, ca şi copiii, ia o lopăţică şi o găletuşă de lut din solul raiului. 
modelează cu propriile mâini câte un trup. îl face uman, deşi diferit cu desăvârşire faţă de oameni. atent la fiecare detaliu, ca un sculptor bolnav, impregnează toate dorurile şi durerile sale în trupul cel nou. viata i-o oferă prin suflare dumnezeiască. 
apoi il trimite prin lume şi îl urmăreşte cu duioşie. nu sunt mulţi aceşti binecuvântaţi. dar îl recunoşti imediat ce îl vezi: el nu e construit din carne, aşa ca noi, ci din lumină.
fiind un capriciu al Celui Mare, un asemenea om nu aparţine niciodată lumii, nu se aseamănă niciodată muritorilor... el nu ştie să iubească, nici să vorbească aşa ca noi. învaţă zilnic, din nou, să trăiască, pentru că nu are secvenţa de gene care e responsabilă cu adaptarea la mediu. el caută în tăcere drumul spre inimi şi devorează printre lacrimi adevărul... caută în lume Nimicul din care a apărut!

mai există şi divini care nu sunt sculptaţi de mâna Lui. aceştia sunt fii născuţi deodată cu viaţa. îngeri. care cunosc totul, fără a dori ceva.
şi se întrupează pe pământ, pentru a ghida spirite slabe. îi vezi angelici. ştii că nu sunt pământeni. au ochii prea strălucitori şi urmele aripilor înlăturate le rămân pe omoplaţi... şi rămân copii, indiferent câţi ani acumulează.

ei zboară peste ţărână şi privesc cu un dispreţ tolerant neputinţele oaselor umane... sunt imposibil de iubit. şi sunt imposibil de ghicit. 

să te uit? să mă uit?

am puţine dorinţe în lume... şi una dintre cele mai aprige dorinţe e să te exclud cumva din mine. tu, cu zâmbetul tău veşnic ironic, eşti de părere că ar fi uşor. dar... 

oricât de întâmplătoare şi nedorită ar părea iubirea mea, eu am ales-o. ştiam bine ce implică şi aş fi putut să o ucid cât timp era într-un stadiu inferior. îmi place. te-am dorit în momente de sinceritate neomenească. te-am cântărit în fel şi chip. ţi-am studiat la microscop fiecare nuanţă şi am decis că eşti cel mai bun.

tu te simţi vinovat pentru catastrofa trăirilor mele. însă această complicată nebunie... amestecul de lumină, ploaie, metal încins şi morminte... mă înalţă ca nişte aripi. primesc cheile nemuririi în vene, prin tine.

e frig. e mai mult noapte decât îndurare. are gust de ciocolată cu caramel. vine iarna şi ne uităm din nou cuvintele şi sintaxa...

te ascund în mine ca pe o perlă perfectă. scoarţa mea exterioară nu te dezvăluie nimănui. tu eşti valoarea mea în ochii cerului. taina mea cea preţioasă... nu aş putea să te reneg, tu mă înveţi să fiu eu!

in ciuda oricarui prapad

uşi deschise fără rost...mi se şopteşte că totul a mers curat şi frumos...
dar simt că nu am fost deodată, amândoi,
cei care au murit în luna mai.
ah, ştii şi tu, te-aş fi iubit în ciuda oricărui prăpăd!
...chiar şi în ciuda ta, bărbat nedemn!


cred că aş fi vrut să nu te văd. da, îmi amintesc, m-am rugat ani de-a rândul să ni se intersecteze privirile! şi ştiu că-mi merit pedeapsa... 

dar de fiecare dată când imaginea ta îmi striveşte lobul occipital mă simt ca o vrăjitoare pe rugul aprins. şi cred că toată viaţa mea e fără rost, acum.  

lacrimile unui copil se plătesc înzecit... iartă-mă, iubitule! nici moartea nu mă primeşte, pământul mă refuză fără iertarea ta. suntem legaţi iremediabil, peste lume, peste fire... ura leagă sufletele mai mult decât iubirea.

scriu despre ei. care ma iubesc fara sa ma vada

well... aş vrea să scriu. sunt multe lucruri despre care pot scrie. dar sunt mai singură decât soarele. şi un fel de durere viscerală mă împiedică să scriu când mă simt aşa de singură...
am făcut din nou primul pas... spre dezastru... şi mi-am cerut iertare şi am cerut îndurare. vreau să îl văd. el nu poate, nu ştie, nu prea vrea, nu crede, nu simte, nu, nu, nu!
mi-e greu să pricep, prea adesea, de ce se tem. ei spun că mă cunosc. că mă iubesc. dar ei nu ştiu nimic. se tem de privirea mea ca şi cum ar fi toxică. se tem de nişte responsabilităţi pe care eu nu le-am impus vreodată. nu cunosc importanţa lipsită de noimă a prezenţei lor. şi cred ca această simplă prezenţă nu poate decât să îi încarce cu obligaţii uriaşe.

e ca şi cum ar fi supuşi unui examen dificil. au nevoie de mari pregătiri ca să-mi poată onora dorinţa de a-i întâlni. dacă aş comite imprudenţa să îi anunţ fără avertismente anterioare, refuză, indiferent de circumstaţe. nu le pot spune cu câteva minute înainte, nici gând! le trebuie o perioadă de cel puţin 2 zile ca să accepte. cât de veritabilă le poate fi iubirea pe care o ţin aşa de îndepărtată?!?

penibil!!!!!!

eu si sora-mea eram prin oras. se facuse putin intuneric cand am hotarat sa venim spre casa.  asteptam verde la o intersectie mare. din fata vine un motor si opreste la rosu. noi ne uitam si moly zice "ce motor fain!". sunt de acord.  
continuam sa il privim... era intr-adevar foarte fain. era mare, stralucea si parea un chopper din ala heavy. omu' de pe el avea niste cizme super tari in picioare, le tot studiam.
buuun... se face verde. noi decidem sa il salutam, tipu arata super bunoc. si se apropie de noi... si eu vad windshield mic si fumuriu si ma gandesc "ia ce tare, frate, inca unul care si-a pus parbriz mic pe chopper. ne potrivim!". apoi el trece incet pe langa noi si eu ma gandesc "uite ce misto cufere are! stralucesc tintele pe ele de numa". si trece de tot... si noi fermecate ne uitam... si observ numarul de inmatriculare: mm 33 btw! 
acuma noi am ras... a fost intr-adevar amuzant... dar ma gandesc ca e mai mult decat penibil sa nu-ti cunosti propriul motor cand trece pe langa tine! :">

explicatia? l-am lasat la prietenul asta la garaj ca sa-mi schimbe uleiul din cardan.

9 a lui brumar

noi vrajitoarele sarbatorim halloween-ul mult mai misto!

urmeaza ziua mea. nu stiu sigur de ce, dar ma bucur de fiecare data ca un copil. ma pregatesc cateva saptamani inainte: ce voi purta, unde vom merge, pe cine astept, ce mancam, etc.
cred ca ziua mea e sarbatoarea preferata din an. cat egoism, nu!? dar ma simt bine. oamenii isi arata afectiunea la aniversari (numai la inmormantare mai auzi atatea complimente si ganduri frumoase). in plus, primesc cadouri :D orice cadou imi place, dar parca ma incanta cel mai tare o carte desteapta sau o floare mica in ghiveci (bineinteles, un troll e de-a dreptul induiosator, dar nu prea se gasesc trolli).
si mai este o dimensiune magica a zilei de nastere. nu cred ca e vorba tocmai de astrologie, dar parca universul isi atinge apogeul in fiecare an, in ziua de 9 noiembrie, la orele 20.00!
poate ca noi, vrajitoarele sarbatorim halloween-ul misto, dar de ziua noastra puterile ne sunt depline, e cea mai productiva zi din intregul an.

p.s. ma gandesc la modul in care mi-am sarbatorit ziua anul trecut. ah! cred ca am primit cel mai frumos cadou din toata istoria mea... si mai ales atunci (poate din cauza ca am implinit 20 de ani) puterile mele magice m-au uimit si pe mine! ah, superb! can't wait for my birthday! \:D/

cantece despre iluzie

iluzia mea priveşte fără glas
dorinţa infinită a orgoliului.
şi tace mai adânc decât era posibil.
şi suferă mai viu decât orice posedat.
iluzia mea fără lumină în ochi...
e grea, e rătăcită în Nimic.

nici steaua verii de pe cerul fără stele
nu ştie azi dacă ai fost vreodată lângă noi,
să-mi ţii iluzia de mână!


cânta cioran despre iluzie. dar cine ar putea în veşnicia asta să-mi cânte nişte strofe străine? mi-e mai aproape iluzia (aceea care naşte inimi şi ucide trupuri), mi-e mai aprope ea decât orice alt mister! cine cunoaşte aşa ca mine valenţele ei roşiatice? cine mai trăieşte oare destine întregi şi nopţi legendare de beţie scăldate în fumul ei?

şi totuşi mă întreb aproape rânjind de plăcere: ce scop au destinele voastre raţionale, calculate în toţi algoritmii realităţii? ce bucurie vă poate atinge, de vreme ce iluzia vă e îndepărtată?!

haggard! concert soon in cluj... they are the best 8->

So we're all the letters
In a mystical tale
While the hours of my kingdom
Do rapidly fade
Deep clouds bear thunder
Like a dark poem's rhyme
And now is the dawn of all times


Concealed behind old castle walls
Will the grim one return, will Ithiria fall?
"Bring me the seer, may true words he speak"
As nightfall has murdered
the last rays of light
Oh god, don't let my heart be weak tonight


Now as morning nears
Farewell they fear
There is sadness in her eyes
Out on misty ground, as all gathered 'round
And their banners reach the sky

I hope you don't fear
Neither do I
Bring me my sword
And kiss me goodbye
This time I hold you
Here in my arms
Will be the last


When Ithiria falls
When Ithiria falls

3000 men scattered at
the first break of dawn
"Now unleash the dragon
to lead me on"
His wings shall bring
storm to these bloodred skies
And fear will be brought
by the thunderous hooves
Oh horses so heavy, now ride
Now ride!

Now as morning nears
Farewell they fear
There is sadness in her eyes
Out on misty ground (Affondate la)
As all gathered 'round (In quest'era)
And their banners reach the sky
(Unitevi tutti!)

Unitevi tutti
In questa era
Senza timore
Affondate la lancia
In terra santa

I hope you don't fear
Neither do I
Bring me my sword
And kiss me goodbye
This time I hold you
Here in my arms
Will be the last


When Ithiria falls
When Ithiria falls

Now as morning nears
Farewell she fears
There is anger in their eyes
Out on misty ground
As all gathered 'round
And their banners reach the sky

Unitevi tutti
In questa era
Senza timore
Affondate la lancia
In terra santa

pauza

nu voi mai scrie o vreme. multa vreme, cred. motivul? nu am net. sunt ca-n codru, rupta de civilizatie... brb so

pitzipoanca again!

dupa cum oricine stie, bad pitzi si-a facut blog: http://badpitzi.eu/2008/09/cunosc-o-pitipoanca.html . dau si eu pe la ea aproape zilnic, mi-e draga de cand cu pitzipoanca.org (care btw, sustin in continuare ca este o idee geniala). dar am citit in urma cu cateva clipe ultimul post, in care era descrisa o prietena a ei, asa-zisa pitizipoanca. aceasta intrunea toate conditiile pentru a fi numita ca atare.

totusi... bad pitzi considera ca este de respectat faptul ca aceasta fata are cultura generala, este desteapta, etc. acuma eu intreb: la ce bun???

am avut de la inceput senzatia ca bad pitzi a realizat importanta fenomenului pitzipongeala si tocmai de aceea a facut site-ul. si importanta acestul fenomen nu consta in gradul in care prostul-gust si snobismul fetelor ne zgarie retina si ne parjoleste neuronii, pe strada sau in alte contexte.

e grava atitudinea lor si mentalitatea care batjocoreste toate eforturile femeilor care au murit pentru ca noi sa putem vota si munci! e o insulta la adresa feminitatii in general!!!

degeaba ai iq de 150 daca depinzi din punct de vedere material de un barbat cu bmw. degeaba ai toate resursele pentru a inlatura foametea din africa, de exemplu, daca astepti cu posetuta atarnata pe mana sa iti fie platit sucul (si faci scandal daca "domnul" nu binevoieste sa il plateasca)! 

adica am inteles... poti sa fii moderna, sa te imbraci ca un papagal, sa te machiezi ca o paiata, astea sunt detalii... dar e inacceptabil sa te vinzi ca ultima curva pentru ca un mascul sa se indure sa iti arate viata prin geamul unei masini sport!

nu stiu cum vad altii lucrurile, dar mie mi se pare ca aceste fetite si "printzese" sunt vinovate pentru ca noi, restul, care nu suntem dispuse sa ne comercializam ca la piata, suntem mai putin valoroase! e de prost gust ca, dupa atatia ani in care femeile si-au obtinut independenta fata de cratita, sa revina acel sistem patriarhal care sa ne transforme din nou in papusi bune de tinut in vitrina, si atat.

deci, dragele mele, chiar nu conteaza daca sunteti frumoase, urate, destepte sau stupide, aranjate sau nu, atata timp cat va prostituati cu toti cocalarii pentru a obtine o garderoba de la nu stiu ce mare designer. ce conteaza ce idei filosofice sau stiintifice ai tu in cap, in timp ce zambesti unui libidinos doar ca sa te plimbe cu masinuta lui si te culci cu el doar ca sa-ti cumpere o pereche de cizme?!? valoarea tuturor e zero in acele momente... a tuturor femeilor de pe planeta!!!

sisteme dubioase

mereu mi s-au parut dubioase anumite sisteme....

cum ar fi acela al parerilor in legatura cu semenii nostri: avem intotdeauna nevoie de zeci de dovezi si motive pentru a aprecia un om, in timp ce o singura scapare, cat de mica, ne ruineaza tot respectul fata de acea persoana. dupa eforturi de neinchipuit pentru a construi o imagine favorabila, un gest nedemn darama pana la temelii sentimentele pozitive.

sau fericirea... cate straduinte depunem pentru fericire! si cat de nasabuit se pierde ea! dar suferinta e diferita: oricate sacrificii am face pentru a o indeparta, isi gaseste din nou puterea de a renaste. durerea e persistenta, iar extazul e trecator. e ca si cum ar fi natural sa inotam in deznadejde, sa luptam pentru a scapa de ea... si bucuriile sunt nefiresti, de-a dreptul aberante!

era un proverb arab care suna cam asa: "dumnezeu ii asculta mereu pe cei care cauta iubirea, dar e surd la rugile celor care fug de ea". ar insemna ca primim orice necaz gratis, dar trebuie sa platim milioane pentru o secunda de eliberare, nu?

anunt (aproximativ) important!

din ce in ce mai multi sunt interesati de ceea ce scriu eu aci. asta nu poate decat sa ma bucure pentru ca, asa cum unii stiu deja, postarile din acest blog sunt cateva capitole (usor diferite de forma lor finala), ale cartii pe care o scriu. si evident, succesul blog-ului prezice succesul (relativ, totusi) al cartii mele.

dar este ceva ce ma deranjeaza. si anume un fel de contradictii pe care le provoaca printre oamenii care ma cunosc in real life gandurile mele insirate. drept urmare, primesc tot mai des apelative pe care nu vreau sa le mentionez. pentru ca nu scriu bine. pentru ca anumite idei incalca drepturile lor la fericire si la imagine. pentru ca sunt o eretica si o necredincioasa. si pentru multe alte motive.

tocmai pentru aceste considerente, ma simt datoare sa explic: 

1. asa sunt eu, fie ca va place, fie ca nu. daca in viata de zi cu zi nu reies unele dintre convingerile exprimate aici, este pentru ca nu ma cunoasteti suficient de bine. si bineinteles, pentru ca uneori ma supun catorva norme sociale. dar tot ce gandesc si simt cu adevarat e cuprins in randurile de fatza, pentru ca nicio cenzura nu functioneaza intre mine si tastatura mea.

2. chiar daca ma simt onorata sa stiu ca va pierdeti pretiosul timp citind aberatiile mele, recomand cu caldura celor care nu doresc sa ma cunoasca si celor care vor sa-si mentina o parere buna despre mine, sa nu se oboseasca inghitindu-mi frazele.

3. daca nu aveti tangente serioase cu gandirea abstracta si/sau molecule de filozofie, nu are rost. pentru ca oricum nu intelegeti nimic. sau si mai rau, intelegeti aiurea.

4. punctul 3 se aplica de asemenea celor care nu sunt capabili sa inteleaga o metafora, precum si celor care cred cu tarie in realitate, respingand brutal orice forma de reverie.

5. asa cum am specificat destul de clar in instructiunile de folosire, continutul site-ului e pur fictiv. creatie a imaginatiei mele. ireal. fara baza in intamplari adevarate. s-a inteles? e o carte de povesti! deci, nu aveti niciun motiv sa cautati similitudini, sa sapati in istorie dupa fapte ce ar putea declansa respectivele meditatii. de cele mai multe ori, aceste fapte nu exista. sunt scenarii facute doar de mintea mea.

6. chiar daca pare imbarligat si poate genera confuzii, tot ce scriu are o fluenta perfecta pentru mine. nu va bateti capul sa pricepeti daca nu ati prins ideea din start!

acestea fiind zise, va multumesc daca luati in considerare faptul ca am si eu anumite drepturi si v-as multumi si mai mult daca as crede, pentru un moment, ca veti intelege ca nu doar realitatea voastra si gandurile voastre sunt corecte, ci exista puncte de vedere alternative, daca nu mai bune, cel putin diferite. in traducere: oricat de intensa ar fi convingerea ca doar parerea voastra conteaza si ca voi sunteti detinatorii adevarului universal, nu e asa!!!

motive să îţi mulţumesc:

• nemărginita compasiune de care dai dovadă în faţa sufletelor slabe.

• ai rupt ceva din orgoliul tău, dăruind fără a primi răsplată.

• e un gest nobil să faci un ”sacrificiu” doar pentru a însenina nopţile unui copil cu vise de om mare.

• pentru balada pe care ai cântat-o, cea care a adus stelele din nori.

• poveştile tale şi unele hohote de râs ce mi-au îmbătat simţurile.

• modul atât de încântător în care aerul acru al nopţii ţi-a cuprins parfumul, şi pentru onoarea de a adora până la lacrimi aroma ta.

• fiecare privire în care am citit îndurare.

• pentru că eşti un zeu cu adevărat (e prea evident că muritor ca noi, nu eşti). numai un zeu poate să dea naştere vieţii din Nimic. numai tu poţi urmări atât de rece şi uşor sarcastic toată înlănţuirea de pasiune frenetică şi extaz a trupului meu. vezi, dragule, cam aşa s-a simţit dumnezeu când a creat lumea! spuneai că nu e posibil să existe un demiurg nemilos, care să îşi renege supuşii. dar uită-te la tine şi la propria împietrire indiferentă în faţa mea, neputincioasa ta creaţie...

stii ce gust are fericirea?

tu stii gustul fericirii?

aerul pe care il inspir imi arde plamanii pana la extaz - dureros de placut. as vrea sa sarut frunzele ude ale copacilor si fiecare fir de iarba. cant. desi aripile mele interioare nu ma pot desprinde de tirania solului si-a carnii, eu zbor. mangai pielea de catifea a norilor. ingenunchiez in fata Cosmosului. imbratisez cu mainile mele (ca niste crengi legendare de nuc) crestetul inzapezit de uimire al muntilor. lacrimi fragede de pasiune imi adora obrajii. zambesc - e mai mult decat un zambet. zambesc vietii si sortii, caci ma inchin lor. sangele meu nu mai e sange, e foc ce-mi curge in vene. 

iti simt inima cum bate la mine in piept. puls cu puls, inima ta pompeaza focul din pieptul meu. inima ta, asa cum bate ea, nestapanita. 

esti atat de frumos!

pauza

nu stiu exact motivul, dar nu ma mai impinge nicio atractie sa scriu pe blog... sau poate ca stiu motivul: pagina era facuta cu scopul clar de a ajunge in atentia cuiva anume, de a transmite un mesaj, care acuma nu mai are nicio importanta. sau poate exista ceva ratiuni de alta natura, nu stiu... dar cred ca voi lua o mica pauza.

la urma urmei, scriu cartea... am alte treburi... mortii stau departe de cei vii!!!

update: reciteam postarile acestea vechi si am observat ca dupa 2 zile de cand am facut anuntul acesta s-a intamplat ceea ce asteptam eu ca rezultat al exprimarilor mele. ma uimeste coincidenta! 

daca vom muri intr-adevar miercuri, as fi vrut sa....

A apărut un nou motiv de paranoia generalizată (mai ales printre consumatorii de internet), un nou semn al Apocalipsei iminente: în cursul săptămânii care vine, miercuri, un nou proiect ştiinţific va anihila Terra! E un fapt incontestabil, de altfel, că în vreuna din miercurile care urmează, omenirea se va autodistruge, e doar o chestiune de timp... dar eu nu cred că e vremea, încă.

Totuşi, calculând existenţa unei şanse – oricât de mică ar fi – ca în zilele următoare să mor, îmi vine în minte o listă cu lucrurile pe care aş fi vrut să le fac şi le-am ratat:

1. să merg la El, să-i bat în geam şi, cu riscul de a fi nemaipomenit de ridicolă, să-i spun, privindu-i ochii, cât îl iubesc şi ce înseamnă pentru mine existenţa lui.
2. să îmi iert soţul şi să îi pot arăta că e totul la fel.
3. să conduc motocicleta mea pe un drum public.
4. să mă plimb noaptea pe o plajă din Grecia.
5. să recunosc în faţa unui vechi prieten că a avut mereu dreptate şi doar orgoliul meu m-a împiedicat să îi mulţumesc.
6. să vizitez Egiptul.
7. să rămân însărcinată.
8. să îmi caut prietenul cel mai bun în ţara unde a plecat.
9. să fug în lume cu Zburătorul care îmi topeşte sufletul.

Paradoxul e că dacă nu vom muri cu toţii miercuri, nu voi avea nici cea mai mică intenţie să încerc să îmi repar vreun regret!

prestigiul social si universitatile

Citind in urma cu cateva ore un tratat de sociologie, am fost uimita sa constat cat de mult importanta se confera relatiei dintre educatie si valoarea/meritul individului. Poate cercetarile nu sunt foarte recente, sau se aplica altor societati, dar eu sustin cu indarjire ca e falsa relatia specificata. Cu aceasta ocazie imi expun parerea (mai veche, dar intarita de constatari recente) despre sistemul bologna si tot ce implica el.

Poate ca e la moda, poate e mai eficient dpdv economic si international - e o problema serioasa procentul mic de indivizi cu studii superioare din romania- insa asta nu poate fi o scuza pentru ce se intampla.

Se stie ca in trecut doar cei cu adevarat inteligenti, harnici sau bogati puteau sa isi permita o facultate. Era o concurenta dezarmanta si o presiune greu de suportat pentru un spirit mediocru. Da, atunci persoanele care frecventau o institutie de invatamant superior aveau meritele individuale prezentate.

Dar acum... cand orice fiu de mare "jmeker" intra fara dificultati la facultate, si fetite care fac parada modei prin sali de curs si amfitreate, inzorzonate, coafate si cu tocuri de 12 centimetri, doar de dragul prestigiului de a fi "fata frumoasa si educata" (nu am nimic impotriva femeilor aranjate si imbracate frumos, dar sustin principiul asortarii tinutei cu contextul, e absurd sa mergi la scoala imbracata de club). Treptat, sistemul de valori se schimba. Devine mai importanta dimensiunea masinii parcate in fata scolii, emblema firmei de pe poseta, cluburile frecventate, etc, decat performantele dovedite sau cunostintele acumulate. Profesorii insisi coboara stacheta, isi formuleaza asteptarile pe masura capacitatilor studentilor.

Si se produce o cantitate sporita de intelectuali, care au, in majoritatea cazurilor, rezultate profesionale cel mult medii, nicidecum superioare. Este absolut evident ca situatia este in dezavantajul studentilor dotati, interesati de realizari intelectuale reale si capabili sa le realizeze. Dezavantajele se manifesta pe multiple planuri: datorita scaderii standardelor sunt abordati superficial, relativ cu aptitudinile pe care le au; cresterea numarului de studenti scade posibilitatea afirmarii individuale; nu putem neglija nici presiunea colectivului, (spre deosebire de cea clasica, orientata spre afirmare prin intelect, aceasta noua este centrata pe afirmarea prin teribilism si aspect)...

voi reveni...

Nefericirea e prietena veche cu Nimicul (prietenie cum intre oameni nu prea intalnesti.) dar vezi... Nimicul insusi e creat din Fericire, e parte din structura venelor sale. apoi... cine sa fi fost prima data? prima data a fost numai Nimic, orice s-ar zice... 

tu m-ai invatat sa regret

Ajung la concluzia ca cineva, in vreun moment al vietii, trebuie sa ne invete regretul.

M-am nascut fara instinctul de a regreta. Am trecut peste oameni, iubiri, nefericiri si erori. Am trecut senina, cu mainile in buzunare, cateodata zambind. Cu gandul ca daca nu voi intalni fericirea, nu va fi vina mea, caci eu am facut tot ce mi-a stat in puteri sa o construiesc.

Intervine apoi acel cineva menit sa zdruncine nepasarea. El spune ca nu ai simtit suficient, ca ai fost nedreapta, ca nu ai meritat. Si inevitabil, iti provoaca regrete. Eu nu sunt un om al parerilor de rau. Am avut mereu convingerea ca cea mai buna cale a fost a sufletului.

Dar acum, dupa ce am cunoscut gustul indoielii, ma surprind intrebandu-ma cu ciuda: "oare cum ar fi fost daca...?" Si cea mai amara tristete ma invaluie in momentul in care ceva din mine raspunde hotarata: "ah, ar fi fost atat de bine, mult mai bine decat este acum!"

a gasi un sens...

e dureros, dar nu pot să te privesc fără ca în spatele retinei mele să apară inevitabil imaginea animalului beat şi înfierbântat, gemând şi gâfâind, cu carnea îmbibată de hormoni! ah, sensibilitatea, fineţea, măreţia supraomenească pe care o intuiam odată în întreaga ta făptură... cum pot acestea să se dizolve într-un singur gând? 

eterna nedumerire: e drept sau nu? e legătura noastră reală, izvorâtă din absolut, trecând peste nenumărate vieţi, secole, trupuri? sau e doar o iluzie generată de nevoia mea lacomă de a găsi un sens în fiecare gram de Nimic?!

mi-am descoperit un alt prost obicei în legătură cu relaţiile sociale. o să-i spun, de exemplu, "idealizare prin generalizarea excepţiilor". 

întâlnind o persoană nouă, se întâmplă să găsesc (în câte o frază sau o privire) ceva, o anume strălucire cunoscută. este flacăra apărută din neantul subconştientului, manifestare a caracterului superior. eu am senzaţia că pot citi nobleţea unui om, nobleţea spiritului, ascunsă privirii superficiale, pitită în umbra trupului material şi în spatele veşmintelor... 

însă eroarea constă în generalizare: în momentul în care descopăr licărirea înălţării, am tendinţa să cataloghez întregul individ drept special. în realitate, izbucnirile sale sublime sunt întâmplătoare (chiar dacă se repetă), nimic mai mult decât "acte ratate" supuse arbitrarului - ca să-l parafrazez pe freud. ele nu sunt definitorii pentru compoziţia internă a majorităţii dintre noi.
nu, nu sunt decât mostre din ceea ce a rămas din Dumnezeu în muritori atunci când am fost creaţi; asa cum putem găsi cantităţi infime din adn-ul olarului în lutul vaselor sale, pătruns acolo în timpul modelării din sudoarea scursă de pe mâinile obosite... dar oalele de lut nu devin nicidecum membre ale creatorului lor, precum nici noi nu suntem zei, deşi avem praful divin împrăştiat printre ţesuturi!

natura noastra dubla?

oh, e uşor să găseşti 100 de motive ca să mori, dar ai nevoie de unul singur ca să trăieşti... 

se întâmplă uneori, ca urmare a vreunui accident, să ne pierdem un ochi. vederea ne este diminuată, percepem mediul în mod diferit, dar ne putem continua viaţa la fel, avem nevoie doar de un timp de adaptare. 

însă... câteodata accidentul se repetă (într-un mod diferit sau în acelaşi mod), lipsindu-ne şi de ochiul care ne rămăsese. atunci totul se întunecă, niciunul din simţurile complementare nu ne mai dezvăluie adevărul. 

cum sa trăim fără nicio sursă de cunoaştere? e dincolo de puterea firească...

te-ai întrebat vreodată de ce avem doi ochi, dacă nu să vedem doua feţe iubite, simultan? de ce am avea două emisfere cerebrale în craniu, câte doua atrii şi câte două ventricole în piept, dacă nu să ne divizăm dragostea? cu ce scop două mâini, dacă nu să mângâiem părul a două fiinţe distincte? 
gândeşte-te la asta... 

adevarurile noastre....

pentru orice om, indiferent de educaţie, mediu, aspiraţii şi cunoştinţe, singurul adevăr incontestabil şi întru toate important se află în structura sa sufletească, e adevărul personal.

toate celelalte teorii şi feţe ale adevărului (în sens cosmic) sunt acceptate intrucât nu se referă la acelaşi domeniu şi nu lezează cu nimic propria realitate. de aceea, pentru fiecare subiect putem lua în considerare mii şi mii de păreri (observăm şi situaţia în care anumite opinii, deşi contradictorii, sunt generate de mintea unui singur individ). asta în timp ce... oriunde pe întinsul planetei, în inima fiecăruia dintre noi Adevărul e unic şi valabil în toate circumstanţele.

atunci, ne întrebăm firesc: de unde apar incompatibilitaţile („nepotrivirile”, daca preferi aşa...) dintre raţiunea eticii şi sentimentul acela mistuitor? e o chestiune de alegere personală. de modă chiar. astăzi ne place raţiunea, luciditatea până la os, odată era în tendinţe a asculta vocea interioară. o chestie de modă, doar...

şi de aici intreb mariel întrebări, care ne răpesc ore valoroase de somn... începe războiul nesfârşit dintre ce suntem şi ce ar trebui să fim! dacă nu ar exista adevărul despre care îţi vorbeam, cel personal, nu s-ar isca niciun fel de conflict. dar el e acolo, în noi. cu neputinţă de neglijat, cu totul imposibil de a riposta în vreun fel în faţa lui...

putem, desigur, să ne prefacem că nu există, că e doar un instict turbat. că doar creierul nostru rece şi calculat poate cunoaşte calea cea dreaptă. putem să nu profităm de ultima sămânţă a divinităţii din noi. dar merită oare? unde ajungem prin renegarea firii? 

ei bine, unde suntem deja: în pragul autodistrugerii ca specie, în pragul nebuniei ca individ! nu, un moft al epocii nu are dreptul să ne aducă în momentul în care ne permitem să uităm de adevăr. de acel Adevăr, unicul care contează...!

ce suntem...

Suntem prea mari să credem în zâne.
Prea mari să visăm…
Prea mari să iubim…

Suntem prea tineri să fim înţelepţi.
Prea tineri să cunoaştem…
Prea tineri să murim…

Dar ce suntem?
Întotdeauna prea mari,
Întotdeauna prea tineri,
Întotdeauna Lumea
ne întunecă privirile…

fara cuvant...

nu e doar frumos. nu e doar potrivit. e o fosila a gandurilor mele.

azi suntem pitzi.hohoho!

dear diary, azy am fost cu sis a mea la shopping :D ador asta, sty tuh! am luat casty la telefon. aj fi vrut roz :X( sau macar mov) dar merg ji asa. btw nenea de la magazin m-o intrebat daca vreau sa ascult muzica sau sa vorbesc p mess cu ele - ciudat ca stia ca imi place sa vb p mess :-??. anyway, ce fraier bleachh! incerca doar sa se bage in seama cu mine. god nimeni nu-mi rezista :X ;;) :X i`m sooo hot...

am mai cumparat tenisi cu 8 lei din center. stiu, nu e kiar stilul meu sa port tenisi (nu se compara cu niste sandalutze aurii cu toc de 14 cm 8-> ), dar am vazut la fashion tv ji la euforia k se poarta anu viitor, asa k eu, fiind mereu cu un pas inaintea tendintelor, mi-am luat acuma. sunt geniala, asa-i? din pacate, nu a vrut mama sa imi dea bani dupa ce m-a prins in weekend k am venit beata acasa... ji tipu ala care ma plimba cu bmw in fiecare sambata seara e plecat din oras, deci am ramas fara cash. dar eu nu sunt proasta, o sa le spun la fete ca sunt converse.

in rest... ah am cheltuit o GRAMADAAAA de bani azy (am si de unde, doar)! am luat ji niste chitante. mi-a zis mama ca e cool sa iei chitante. dar...hmmm... acolo vanzatoarea aia nu mi-a dat voie sa aleg culoarea. kred ca aja se face cu astea, nevermind, e cool si atata konteaza! cea mai tare e una de 200 de ron. iti dai seama, 200! e de firma, zice sis. cica "made by electrica design".

deci, pisi... deci sunt beton-beton! nimeni nu mai e ca mine :X ah acuma merg sa imi intind parul cu placa. sunt fericita pentru inca o zi de shopping reusita. ji abia ashtept sa merg in cluj :P ca sa fac shopping ji mai misto in mall... doar oricine stye ca acolo e lumea buna ji ca acolo merg tipii cu bani multi sa agate fete. :-s

te-am pupat, jurnalule drag! >:D< :* :X :*:*:* muah

pacat originar?

e din ce în ce mai evident pentru mine că dragostea nu e ceva natural. nu se potriveşte cu legile firii. şi mi-am dat seama cum a apărut pe pământ această ciumă: păcatul originar, orgoliul uman, acela de a ajunge precum zeii, era de fapt să cunoască iubirea. "dumnezeu este iubire", aşa stă scris. 

primii oameni nu doreau să desluşeasca binele de rău, nicidecum! ei vroiau să devină zei prin puterea de a simţi. dar vezi, precum prometeu, oamenii aceştia erau prea mărunţi pentru a îndura o putere ce revine de drept numai celor înălţaţi. şi darul lor (atât de important încât şi-au sacrificat paradisul în numele lui) a fost o pedeapsă. pentru că muritorii au spiritul slab, mult prea slab pentru a mânui un dar divin. şi ceea ce pentru zei este plăcere, pentru noi este chin. lumina lor este foc ucigător pentru noi...


p.s. mi-a povestit despre tine... cuvinte ca ale lui mă fac să cred. că îţi pasă, copile. îmi jură că îţi pasă... eu observ că nu, şi nu mai ştiu cine minte. dar ştiu sigur că nu vrei să-ţi sărut iar ochii închişi sau mâinile tremurânde. e clar pentru mine, tu nu crezi!!!

EU intr-o lista nesfarsita

astazi ma simt neinspirata. banala oarecum. ploaia ne face pe toti sa parem gri, suntem la fel, fara culori.

asa ca voi scrie prostii acuma. oh, dar nu iti face iluzii, nu sunt originala (am specificat anterior ca imi lipseste inspiratia)... tocmai am vazut undeva in nesfarsita orgie numita internet o erezie mica. si mi-a placut. o sa povestesc despre mine (in onoarea narcisismului care ma cuprinde tot mai des si care merita o ofranda), fiinta materiala si sociala (care sunt :P). azi vreau sa las metaforele in prapadit si sa fiu sincera. mai sincera decat am fost vreodata, fata de mine sau fata de alt strain. cu riscul sa plictisesc letal orice potential insomniac suficient de curios/agresiv ca sa citeasca blogul meu ratacit... macar imi voi numerota ideile (o sa fie asa ca si oracolul din clasa a 7-a) , ca sa am oleaca de consecventa, dupa cum urmeaza:

1. ma cheama ioana in acte dar mi se pare extrem de dubios sa mi se spuna asa.

2. parul, dupa cum se poate observa, e negru. mai precis garnier 100% color nuanta 010. 

3. sunt enervant de romantica. e-ner-vant!!! chiar si eu sunt pe cale sa fac uneori diabet de la toate dulcegariile pe care le gandesc. ma tratez. mi se pare un fel de boala nowadays romantismul asta ieftin de care dau dovada. cica nu e trendy sa fii indragostita pana iti tremura genunchii... 

4. culoarea preferata... hmmm... alta dilema! imi place la nebunie visiniu/bordeaux. dar asta este o nuanta de fapt, asa ca o sa ma multumesc sa spun ca imi place rosu. sau poate negru. (la urma urmei, ce-mi place cu adevarat e o combinatie intre astea)

5. ascult 5416906728 de stiluri de muzica diferite si in mare masura contradictorii. am preferinte ciudate (care uneori dau impresia de fetish) pentru anumite voci. nu sunt un fan bun, majoritatea melodiilor care imi incanta neuronii zi de zi sunt interpretate de oameni pe care nu am idee cum ii cheama, din ce tara vin sau cate albume au scos... mi se pune pata pe cate-o piesa, nu ma intere deloc cine/in ce circumstante o canta.

6. am un motor. sunt mandra de el. e yamaha virago 535 din '97. partea proasta e ca nu am permis (si pare-mi-se ca nici nu se intrevede unul la orizont prea curand). ma dau cu el in poligon din vreme in vreme si in rest il admir in garaj sau sunt pasager. nasoala confesiune pentru reputatia mea de motorista :-s .

7. dar e musai sa adaug ca detin un echipament pe masura. echipament de protectie adica: genunchiere, cotiere, bocanci, geaca cu intarituri de carbon, etc. tot ce trebuie ca sa fiu safe in caz de accident. si tin sa mentionez ca este eficient... am cazut odata pe scari in echipament complet si daca nu il aveam mi-as fi nenorocit coloana. :D 

8. nu imi place la cluj. stau de musai. daca era dupa capul meu as fi ramas in baia mare la faculta. dar mi-as fi ucis cu zile familia daca absolveam la goldis ;)) asa ca ma sacrific...

9. cu toate astea fac eforturi mari sa ma integrez in societatea de acolo. din pacate nu dau rezultate, la faculta sunt tot "freak". dar ies in cluburi de fitze cu colegii si ma imbrac adecvat. am prins chiar si gustul cocktail-urilor din obsession. e o incercare si asta...

10. prima mea dragoste a fost toto cutugno :D . l-am vazut la tv cand aveam vreo 5 ani. tind sa cred ca de acolo mi-a ramas obiceiul de a iubi tipi pletosi...

11.ochi... caprui. candva au fost verzi si imi place sa cred ca in timp vor reveni la aceasta culoare. cat despre alte caracteristici... am cele mai lungi gene naturale pe care le-ai vazut vreodata (indiferent cate gene ai vazut tu vreodata).

12. zambesc singura, mergand pe drum. unii se uita  stramb, cred ca am innebunit. explicatia fenomenului e cat se poate de simpla: am mai tot timpul castile in urechi si aud cantece frumoase sau funny. al doilea motiv e spiritul meu de observatie, vad tot soiul de faze haioase sau dragastoase in lume. si, in plus, mie imi place sa zambesc, indiferent daca am sau nu un subiect caruia sa ii adresez incantarea mea.

13. am avut odata o formatie. nici nu mai stiu cum se chema (sau daca avea nume)... eram 5 fete, faceam planuri pt primul videoclip, coseam costumele de scena si dansam. acuma, stiind ce-i aia muzica, imi dau seama ca eram mai penibile decat candy si andre la un loc. :P

14. am fost timida. acuma ma suprind cateodata schimband impresii despre viata cu vanzatoarele de pantofi si glumind cu taximetristii (de mentionat ca mereu am considerat de prost-gust discutiile in taxi)

15. nu cant. sub nicio forma, in nicio ocazie. trebuie sa fiu foarte fericita sau foarte deprimata ca sa ma apuce fredonatul in public.

16. imi plac rolele. "ma rolez". cat pot de des. mi-e frica sa merg cu spatele si sa sar borduri. dar imi plac rolele.

17. daca as putea sa schimb ceva la mine, orice, as schimba un singur lucru: pielea mea. asta e prea alba, prea transparenta, prea sensibila, raman cicatrici, nu ma bronzez niciodata, ma jeneaza toti pantofii, ma invinetesc usor, am pistrui... vreau o piele de tiganca, creola (nuanta aia placuta de auriu- ciocolatiu), elastica, dura, impenetrabila!

18. imi plac trollii. la nebunie. intotdeauna un troll imi insenineaza viata. :D

19. am intentia sa citesc tot ce poate citi un muritor. toate cartile scrise vreodata, daca se poate. asa, pentru cultura mea generala.

20. sunt obsedata de nokia. da, telefoanele. nu accept alte firme. mai bine un nokia 1100 decat orice mega-sofisticat produs de altcineva. stiu, se numeste snobism. imi permit sa am gusturi bune macar la gadgeturi... si imi place sa aranjez cat mai multe telefoane in sandwich. 

21. imi plac radierele. si cand spun ca imi plac, ma refer la cel mai propriu sens: ador sa imi infig dintii intr-o radiera moale si alba. inegalabila placere! 

22. am descoperit ca pizza e buna daca pun smantana pe ea. e chiar foarte buna. si cu mult ketchup. yup. 

23. imi place si ketchup. as fi in stare sa pun pe absolut orice. doar pudoarea sociala ma impiedica sa manc inghetata cu ketchup, de exemplu.

24. as propune o lege care sa interzica iluminatul cu neon. pe langa faptul ca are un efect psihologic dezastruos, ma oboseste si imi provoaca dureri de cap. si am dovezi ca nu sunt singura afectata.

25. am ramas cu o mica trauma de la gradinita in legatura cu lego. stau ore intregi sa ma joc, mai ales daca are piese mici. de altfel, o singura data in viata am furat: o piesa de lego albastra.

26. mi se par scarbosi barbatii cu muschii lucrati tare la sala, plus-minus steroizi. vorbesc din experienta, e oribil sa mangai pachetelele alea de carne lucioasa.

27. principalul meu simt e cel olfactiv. asociez mirosuri fiecarei persoane, fiecarei situatii. imi place sa adulmec oamenii din jurul meu.

28. fetishul meu absolut e str8. are ceva care ma face sa tremur de fiecare data cand il simt.

29. da, sunt in stare sa iubesc un barbat pentru felul in care miroase. si nu ma refer doar la parfumul pe care il foloseste. mirosul parului si pielii lui pentru mine e o sursa de informatii cu privire la caracter mai pretioasa decat orice conversatie.

30. urasc roscatele (evident, cele vopsite cu rosu, nu cele naturale-portocalii). e o prejudecata, probabil legata de faptul ca in antichitate prostituatele erau obligate de lege sa isi vopseasca parul roscat, pentru a nu fi confundate cu femeile onorabile. sau pentru ca intamplarea a facut ca cele mai josnice persoane cunoscute vreodata sa fie roscate. eu nu cred in coincidente!

31. as vrea sa port ochelari. deocamdata nu am nevoie. dar am o atractie instinctiva spre persoanele cu ochelari.

32. nu imi plac masinile. nu imi doresc masina. nu vreau sa am permis de conducere categoria b. fac hepatita cand vad fete care o sug pentru o plimbare cu bmw (sau si mai penal, cu dacia logan).

33. am avut fobie de lacuri. cel mai bun prieten al meu a murit inecat in lac. ma inspaimanta peste poate gropile alea adanci pana la intrare in iad, pline de apa tulbure. acuma sustin ca mi-am tratat fobia. dar nu cred ca as putea totusi sa ating apa vreunuia.

34. este foarte comod pentru mine sa dorm fara perna. imi face bine la spate, gat, umeri. 

35. bineinteles, florile mele preferate sunt crinii. mirosul lor e motivul principal.

36. urasc berea. mi-e scarba de aroma ei. nu pot saruta un barbat dupa ce a baut bere. si toata "rocherimea" face misto de mine pe tema asta. nu suport berea, ce-i asa mare ciudatenie?

37. imi face placere mirosul de clor. imi creaza o senzatie de igiena si confort. folosesc o sticla de clor pe saptamana ca sa fac curat.

38. consider dezgustatoare: tablourile in apartamente mai mici de 100 mp (imi gadila placut retina in special cele imense, reprezentant peisaje, cerbi sau imitatii dupa opere celebre). mileurile - aduna praf si devin cenusii, pe langa faptul ca sunt inutile cu desavarsire. bibelourile de portelan. canapelele, si mai ales cele de piele. perdele la geam termopan. covoarele. 

39. nu am nici urma de stil vestimentar. combin aiurea, o dau in bara, iau pe mine orice vad prima oara in dulap. sunt vulgara, dezordonata, neinspirata - pot gasi zeci de apelative prin care mi-a fost descris gustul modei de catre "cunoscatori".  sunt mandra de asta. sunt impotriva modei din principiu si ar fi o insulta pentru mine sa mi se spuna sincer ca arat trendy.

40. tv-ul mi se pare pierdere de vreme. in mare masura, si filmele. de fiecare data cand incep un film am usoare mustrari de constiinta ca nu citesc o carte in acele 2 ore irosite. si de cele mai multe ori sunt intemeiate, iar filmul nu isi merita minutele.

41. nu pot face aproape niciodata diferenta intre vis si realitate. ma trezesc dimineata si nu-mi dau seama clar daca am visat intamplarile sau le-am trait cu adevarat. asta e foarte derutant. dar imi place sa visez intens. parca as trai doua vieti in acelasi timp.

42. detest diminetile. e clasica deja. dar chiar le detest. nu pot sa cred, deschizand ochii dupa un somn bun, cand ma trezesc intr-o camera imbaiata de razele zorilor... ma dor organele toate de la lumina aia bolnavicioasa. eu sunt om de noapte, traiesc minunat de bine pe intuneric.

43. sunt mare fan de feline. imi plac in orice forma, culoare sau dimensiune. cand o sa fiu mare o sa-mi cumpar un ghepard. asa, in loc de pisica la casa omului!

44. am o nevoie nejustificata de a merge in cambodgia. e o tara saraca si in general nu ma incanta deloc sa vad necazuri. dar ceva ma cheama acolo. e doar un feeling.  simt ca trebuie sa merg ca si cum viata mea ar depinde de asta.

45. parfumurile mele preferate sunt volare by oriflame si organza by givenchy. nu ma pot hotari niciodata care imi place mai mult. amandoua ma reprezinta in totalitate. asa ca le folosesc impreuna. 

46. cred in Divin (ca punct de reper principal. desigur, nick-ul faithless fairy se refera la alte tipuri de necredinta), dar nu impartasesc in totalitate punctul de vedere a vreunei biserici. cu siguranta fiecare dintre ele au un sambure de adevar, dar religia este pana la urma o constructie sociala.

47. mananc lamaie. pot sa musc din ea, fara zahar. imi place. apoi... mai infulec fara oprire urmatoarele: nectarine, struguri, cirese.

48. nu pot manca mere. imi place gustul lor, dar pur si simplu nu le pot manca. mi se face pielea de gaina cand vad pe cate cineva infigandu-si cu nesat dintii in coaja unui mar. 

49. cred ca e absolut necesar sa port mereu la mine un cutit fidel, ca orice moroshanca veritabila. cat mai bine ascutit, sa taie ca lama. u never know... mai trebuie sa feliezi un castravete, o rosie, ceva... mai faci o salata la iarba verde... u never know!

50. am 13 gauri de cercei in urechi. si 2 tatuaje (care de fapt sunt parte din unul singur mai amplu, pe care îl voi continua cu timpul...). nu e vorba de teribilism, ma reprezinta intr-adevar.

51. am o parere clara despre monogamie: este un mit! un fapt social supraapreciat, care vine in contradictie directa cu tot ce e firesc si natural. nu exista monogamie la oameni si nu va exista vreodata! cu toate astea, sunt maritata. hai sa numim asta un concurs de imprejurari nefavorabile. pentru ca nimic nu e definitiv in afara de moarte!

52. fumez doar kent mintek. e bun. nu lasa miros scarbos. in acelasi timp pastreaza gustul perfect kent (de porc prajit, ca sa citez un mare om >:P). mi se face rau de la orice alte tigari. partea proasta e ca acest kent mintek se gaseste dificil. aproape niciodata.

53.  mi se pare degradant pentru un homo sapiens sa se imbrace in haine galbene.  mai ales pantaloni galbeni.

54. as vrea sa devin fotograf. sa fac arta. dar am ajuns la concluzia ca nu am pic de talent.

55. browserul meu e opera. e un chin imens sa fiu obligata sa lucrez in alt browser ( mai ales in preistoricul internet explorer bleachhh).

56. port 37 la pantofi. asta e cel putin ciudat avand in vedere inaltimea mea. alte gagici la 1,72 poarta 40.

57. nu am skilluri sociale. nu stiu sa vorbesc cu lumea, nu stiu sa aprob frumos parerile celorlalti, sa le gadil orgoliul si sa fac small-talk de complezenta. 

58. imi place sa ma contrazic cu oameni destepti. de preferinta in baruri, dupa un pahar de ceva. filosofam si ne certam. imi place asta. oamenii destepti au argumente. invat lucruri noi de fiecare data.

59. unul dintre cele mai mari vise ale mele e sa am o biblioteca imensa si inteligenta pe care sa o fi citit toata. pentru mine, cel mai placut cadou e o carte. 

60. as vrea sa am 3 copii. fete de preferinta. 

61. nu as face avort pentru nimic in lume. niciodata. indiferent de consecinte. nu e vorba de convingeri religioase, pur si simplu respect viata prea mult.

62. rujurile de buze mi se par obscene. mai cedez si eu cateodata tentatiei de a iesi in lume cu botu colorat, totusi.

63. singurul serial la care am avut rabdare sa ma uit cap-coada a fost stargate. si culmea e ca mie nici nu-mi plac sf-urile... dar tre sa recunosti ca sg e bestial. a fost raspunsul multor intrebari pentru mine.

64. pe surioara mea o cheama mona-lisa. in buletin, oficial. nimeni nu crede. eu provin dintr-o familie de artisti. ce e asa neobisnuit sa iti numesti copila in functie de hobby-uri?!

65. cred in zane. cred sincer ca exista. all around. si ingerii exista, asta cu siguranta. entitati supranaturale si nemateriale... e doar o perspectiva de fizica cuantica.

66.  imi place gropitza mea din obraz. si alea din genunchi. si de la glezna. si de la baza spatelui. si din barbie. toata sunt o gropitza! :))

67. nu beau apa minerala. chiar daca mor de sete. nu beau. am mofturi.

68. am avut un cd cu manele, pe vremea cand nu se numeau inca manele. l-am primit cadou. si l-am folosit la un craciun, la chef cu colegii. nu era asa de rau. incomparabil mai bun decat manelele contemporane.

69. nu as vrea sa fiu blonda. drept urmare, imi vopsesc parul de la 13 ani. in orice culoare. important e sa nu fie satenul meu palid care se decoloreaza periculos de mult de la soare, devenind blond inchis.

70. nu imi place sa port sutien. ma deranjeaza, ma strange. si fel de fel de indivizi se holbeaza pe strada la bluza mea. si mie nici ca-mi pasa!

71. daca a avut careva taria psihica de a ajunge la acest punct, merita o macaroana! sa imi specifice asta pe mess sau cand ne vedem. primesti macaroana, jur! :P

72. apropos de mess... am tendinta sa las calcu deschis in timp ce dorm, sunt la scoala, la piata, la dus, in parc, etc. ideea e ca nu raspund la mesaje de cele mai multe ori. urmarea fireasca e catalogarea drept aroganta. nu departe de adevar...

73. nu agreez in mod deosebit muzica cu grohaiuri. eu sunt soft. ragetele in microfon nu imi transmit mare lucru...

74. NU sunt rockeritza! nici gand! spiritul gregar este, ca si concept, indepartat de spiritul meu. de accea, nu simt nevoia acuta de a ma imbraca intr-un mod caracteristic, de a umbla, de a injura intr-un fel are sa arate tuturor din ce categorie sociala/muzicala fac parte. da, muzica rock e fundamentala in playlist-ul care ma face sa ma simt bine, dar nu sunt rockeritza!!!

75. injur. vorbesc porcos. nu fac din asta un scop in sine. e doar o metoda de a comunica eficient (vorba lu` gabitzu :)) ). stiu si sa ma controlez in medii care cer autocontrol. dar raman o fata cu exprimare... nedelicata. 

76. nu injur in timp ce ma cert, decat foarte rar. am impresia ca imi pot sustine ideile cu argumente logice, cuvintele limbii romane sunt suficiente pentru a rezolva un conflict. urletele, dracuirile, manifestarile fizice nu pot niciodata inlocui propozitiile clare si structurate pentru a impune cuiva o parere.

77. imi place sa ma dau in leagan. in fiecare noapte libera merg in parculetul din spatele blocului 8 de pe caragiale si ma "hutzutz" cateva minute. ador senzatia. 

78. nu sunt mare amatoare a vorbitului interminabil la telefon. imi place sa trimit sms. scurtez cat pot interactiunile prin intermediul telefonului. de cele mai multe ori nici macat nu raspund la apeluri.

79. am acelasi numar de tel de circa 7 ani. sunt previzibila. si asta nu pentru ca am memorie prea vestejita ca sa imi invat propriul numar de mai multe ori. ci pentru ca nu am niciun motiv intemeiat sa schimb retelele in cautare de tarifuri avantajoase sau sa imi pierd telefonul, deci nu necesit schimbarea sim-ului.

80. am avut si eu la vremea mea colectie de barbie. una impresionanta, ce producea multe invidii printre amicele mele. imi placeau. nu am nimic cu papusa in sine. dar am inteles cu timpul efectul negativ pe care il are asupra fetitelor (din fericire, nu din propria experienta). nu voi accepta sub nicio forma in cercul meu de prieteni o fata care la 20 de ani se crede barbie, se imbraca corespunzator, se comporta la fel si tine diete pentru a ajunge la dimensiunile papusii. nu!

81. ca sa nu se inteleaga gresit, spun raspicat ca nu am fobie de roz (cum e moda intre rockeri). port roz, ma prinde bine si incerc mereu sa despart culoarea de conotatiile clasice. e doar o combinatie reusita a spectrului luminii.

82. nu as vrea sa stau la casa. categoric, nu. sunt condamnata des pentru atitudinea asta. dar am locuit la casa. si stiu sigur ca nu e mai bine decat intr-un apartament. restul credeti ce poftiti. sau mai bine incercati si constatati singuri diferenta.

83. majoritatea prietenilor mei sunt baieti (desi nu cred sincer in prietenia dintre femei si barbati). nu pot fi prietena cu fete; exista doar doua exceptii: alex si moly. in rest...amice. nu stiu de ce, poate pentru ca eu cunosc in amanunt caracterul feminin si mi-e greu sa am incredere in cineva care ar putea gandi chiar si un fragment mic din ce gandesc eu insami! 

84. imi place in crash landing. la nebunie. nicaieri in lume nu ma regasesc in asa mare masura ca si acolo. sau poate adevaratul motiv e ca toti tipii buni din baia mare se imbata si imi fac declaratii de dragoste acolo (dupa cum poti ghici, asta e un adevarat deliciu pentru aroganta mea). =))

85. dorm dezbracata cand am ocazia.

86. imi place sa gatesc. din pacate, nu prea am timp sau sunt prea epuizata ca sa pun de-o ciorba. :P

87. mananc uimitor de mult. si pot ingurgita cantitati infinite de jeleuri.

88. toti ma cred mai batrana decat sunt de fapt. la inceput ma deranja. acum nu-mi pasa. pentru ca am invatat ca in general oamenii au pareri neimportante pentru fericirea mea.

89. nu imi plac paturile mari. cred ca sunt calea sigura spre destramarea relatiilor. un pat mic il obliga sa ma tina in brate toata noaptea.

90. umblu aproape intotdeauna cu un rucsac in spate. e mai comod. si pot purta oricate lucruri am nevoie (sau pentru orice eventualitate, orice s-ar putea dovedi folositor la un moment dat). 

91. resimt ca fiind un mare handicap faptul ca nu stiu maghiara si germana. de aceea incerc sa invat.

92. scriu o carte. nu stiu de ce, nu stiu daca o sa am vreodata curajul sa o public...dar e absolut necesar pentru mine sa o scriu.

93. imi fac din prima milisecunda o parere proasta despre indivizii cu dinti urati. nu ma refer la cei cu dantura asimetrica sau imperfecta congenital, ci la cei cu carii vizibile si cu dinti nespalati. condamn asa de usor probabil pt ca eu nu am avut niciodata o carie...

94.  sunt un pic obsedata de ordine. era o vreme cand imi pastram toate obiectele in cutii metalice, de dragul aranjarii. si bineinteles, sunt in stare sa comit o crima daca cineva imi rastoarna teancurile de haine perfect impaturite din dulap.

95. consider nokia e51 capodopera secolului. perfect din toate punctele de vedere, dotat cu tot ce poate avea nevoie un telefon multifunctional. detin unul de cateva luni si sunt convinsa pe deplin ca nu voi folosi foarte curand un alt model.